Anca Daniela Manea

Încă una!

2011-12-29T01:21:00.000+02:00

Să mai cer o pereche de mâini să îmbrăţişez lumea odată cu tine? Să mai cer o pereche de buze să te sărut o noapte întreagă? Să mai cer o pereche de picioare să ajung la tine de fiecare dată când ai nevoie? Ţi-aş oferi încă o pereche de ochi să vezi câte aş face pentru tine dacă ar fi posibil.

M-ai răvăşit complet şi iremediabil. Şi o spun chiar dacă nu aş avea niciodată curaj să recunosc. Sunt slăbită într-un mod de care nu sunt deloc mândră. Am ajuns un om de care mă feream cu o frică nebună. Un om slab, lipsit de orice voinţă, dependent de altcineva. Şi nu m-ar deranja asta dacă aş şti că nu am nimic de pierdut. Dar am.
Ador să te privesc în fiecare dimineaţă. Să văd cum din ochii tăi abia deschişi îmi clădeşti imaginea. Să fiu prima persoană pe care o vezi. Să îmi oglindesc zâmbetul în privirea ta. Să nu închizi ochii de teamă să nu dispar. Să răsufli uşurat când mă găseşti lângă tine.
Vreau mai mult şi mai mult. Vreau mai mult din tine şi îţi dau totul. Vreau mai mult astăzi. Vreau mai mult pentru totdeauna. Te vreau. "Te am şi te mai vreau.". Vreau să-mi spui mereu "încă puţin" când mi-e dor de tine. Vreau să am siguranţa că va exista o "data viitoare". Vreau să te sărut mereu ca ultima dată.
Sunt o catastrofă. Sunt o furtună de vise şi sentimente din ce în ce mai distrugătoare. Şi promit că o să mă străduiesc să le controlez. Dar nu acum. Acum vreau să mă bucur de noua nebunie ce-mi inundă simţurile. Vreau să învăţ să fiu omul ăsta nou, slab, dependent. Pentru că omul ăsta e mai fericit ca niciodată şi nu simte nevoia să explice nimănui de ce. Tu ştii deja. Ei ştiu deja. E tot ce contează.

*My one and only!*

350 days of misery...

2011-12-05T00:14:00.003+02:00

Când eşti la jumătatea drumului chiar nu mai contează dacă te uiţi înapoi. Ce era mai greu a trecut.

Mă feresc de fiecare dată de sentimentele ce dau năvală zi de zi de ceva timp. O fi decembrie, o fi iarna, cert este că e ciudat. Îmi plec capul şi îl ţin în mâini ca un om disperat ce-şi aşteaptă sentinţa.

Mă întreb a mia oară: unde merg de aici? Cu ce riscuri? Să mai continui? Nu găsesc niciun răspuns.
Ajungi la un moment dat să nu mai ştii din ce ochi să verşi o lacrimă, cu a cui gură să schiţezi un zâmbet, pentru că cele pe care le ai au secat. Îi cauţi mâinile printre oamenii ce se înghesuie şi te sufocă doar ca să afli că mâinile alea îţi iau aerul puţin câte puţin.
A trecut un an şi mă văd în faţa unui decembrie gol. Mă încearcă o senzaţie intensă de leşin, mi se duc puterile fără să le pot opri. Îmi simt sufletul ca pe un navetist ce-şi aşteaptă maşina într-o staţie murdară, cu pachetul de ţigări într-unul dintre buzunare. Uzat. Şters. Obosit. Uitat în ploaie de oamenii pentru care se zbate.
Aş vrea să fii aici, să-mi vorbeşti curat, să-mi ţii sufletul la păstrat pentru tot restul vieţii. L-aş lua apoi când plec şi aş veni la tine cu el în mână, prăfuit, mirosind a trecut. Aşa mi-ar fi mai uşor să trec peste anii ce urmează să mă lovească prin absenţa ta.
Toţi îmi spun că ce a fost mai greu a trecut. Că de acum o să fie bine, că îmi vor fi alături. Dar cine îi crede, cui îi pasă? Am furtună în inimă şi ploaie în priviri. Nu mai sunt eu.
Am crezut că e totul bine. Am continuat zi de zi să ţin la distanţă ce s-a întâmplat în decembrie. Dar iată-l că a venit din nou, mai puternic şi mai gol. Mi-a tras pe nas şi ultima rază de soare şi m-a lăsat să mă sufoc şi să mă chinui sub greutatea norilor. Cât să poată duce un om?
Nu mă opresc aici. Sper să nu mă urăşti că îţi spun asta, dar eu merg mai departe. Acum respiră altcineva pentru mine şi mă ajută să privesc înainte. Nu este doar nefericirea mea în joc, ci şi fericirea lui. Da, amintirea ta continuă să mă macine, dar nu mai pot face nimic şi am înţeles asta. Acum ne desparte mai mult decât distanţa. Facem parte din lumi imposibil de intersectat. Poate doar în vis, cum am făcut-o de 350 de zile încontinuu. Eşti încă aici, dar eu nu te mai pot vedea. Te simt lângă mine dar e deja frustrant să încerc să-ţi vorbesc. Încetez să te mai chem, să-mi mai fac rău. Iar tu, încetează să mă ţii în loc.
Nu e adio, draga mea prietenă, nu plânge- plâng eu destul. E un rămas bun. Mai bun decât ultimul pe care ţi l-am spus. Mai sincer şi mai nevinovat. Cred cu tărie că te voi revedea, dar încă nu vreau asta.

Sunt bine. Merg mai departe.

*I think last night you were driving circles around me...*

Come on, skinny love...

2011-11-27T20:30:00.001+02:00

Am promis.

Mi-am promis că voi fi acolo de fiecare dată. Ţi-am promis că voi fi doar a ta. Am promis că de data asta va fi altfel.
Sunt promisiuni pe care le putem ţine, dar altele nu vor să fie ţinute. Am promis că te voi iubi, că te voi înţelege, că nu voi renunţa.

Nu am reuşit să ţin cea mai importantă promisiune făcută mie: că nu mă voi schimba. Mi se pare imposibil să nu te schimbi când iubeşti, să nu devii o altă persoană, mai bună, Se spune că: "Cine te iubeşte nu îţi va cere să te schimbi."
Din contră, dacă cineva te iubeşte, va face tot posibilul să îţi fie bine, chiar dacă asta înseamnă să te apere de tine însuţi. Şi nu îmi pare rău că ai făcut-o. Dar mă doare că nu vezi ce ai reuşit să faci. Nu realizezi că sunt ceea ce sunt datorită ţie.
Cu tine pot să renunţ la orice mască şi să zâmbesc, ştiind că mă vei iubi oricum. Pot să mă port ca un copil, sau să fiu nervoasă, ştiind că tu mă accepţi şi aşa. Pot să spun tot ce îmi trece prin cap pentru că tu deja ştii ce voi spune. Lângă tine pot să închid ochii fără să mă tem. Dar nu vreau să îi închid. Vreau să mă bucur de fiecare moment alături de tine. Vreau să te privesc în toate momentele tale de nebunie sau de linişte.
Pentru prima dată nu mă simt constrânsă. Mă simt liberă. Simt că pot face orice atâta timp cât tu mă ţii de mână şi ai grijă să mă readuci cu picioarele pe pământ. Simt că aparţin. Nu mai sunt singură.
Pentru prima dată cineva îmi spune că sunt previzibilă. Îmi ştie fiecare mişcare pe care urmează să o fac şi fecare cuvânt pe care urmează să îl spun. Pentru că mă cunoaşte. Pentru că mă iubeşte.
Pentru prima dată nu simt niciun fel de reţinere în a spune cuiva ce simt. Şi ştiu că orice aş zice, va conta. Şi indiferent de ceea ce fac, ştiu că nu se va schimba nimic.
Şi toate astea mă sperie. Mă sperie să ştiu că am devenit o altă persoană pentru tine şi nu pot să nu mă întreb ce va face această persoană când va trebui să pleci. Mă sperie gândul că te vei trezi într-o dimineaţă şi vei realiza că ai făcut o greşeală în noaptea aia ploioasă de vară. Mi-e teamă că îţi vei da seama că poţi mai mult. Şi atunci vei pleca de lângă copilul ce-l iubeai odată fără să te uiţi în urmă. Nu mă pot abţine să nu mă gândesc la asta. E inevitabil.
Nu mă întreba de ce fac asta. De ce scriu asta. De ce mă tem. De ce nu am încredere. Îţi voi răspunde la fel de fiecare dată:

~Pentru că te iubesc...~

Birdy - Skinny Love

Perpetuum (im)mobile

2011-10-11T17:12:00.001+03:00

"Fetiţa înflăcărată murise, tânăra femeie avidă avea să moară..."

Când pleci, simt cum mai mor puţin.

Şi-mi doresc să nu mai doară

Un suflet am, unde te ţin

Şi mi l-ai smuls a doua oară.

Recunosc, am multe feţe

Tu una singură cunoşti

Şi celelalte vor să-nveţe

Cum să nu mai poarte măşti.

Am amintiri pătate de noroi

Şi clipe cu noi împreună

Multe nu vin înapoi

Încet, iubite, se adună!

Te văd şi acum ca-ntâia oară

Şi-mi naşte zâmbetul şi-mi piere

Cuvinte-mi spui ce o să doară

Dar aş da totul pentru ele.

Să-ngrop aş vrea la noapte

Bucăţi întregi din mine

Căci nici stelele toate

Nu fac cât părţi din tine.

Poate sunt fericită, poate e amăgire

Poate încă odată soarta m-a minţit

Poate pentru tine fericirea e iubire

Şi-atunci te-ntreb: eşti fericit?

Totul e un câmp de luptă

Şi orice rană doare

Aud încet o voce frântă

Şi simt cum fetiţa moare...

Greg Laswell - And Then You

Unde eşti, Timp?

2011-10-10T18:30:00.002+03:00

"Mă întorc repede. Promit."

Încă puţin şi vom regreta că am trăit clipa şi nu ne-am gândit la viitor. Încă puţin şi vom realiza că trebuia să dăm ascultare temerilor. Încă puţin şi nu vom mai fi noi. Încă puţin.

Nu vreau să-mi fii departe niciodată. Nici măcar într-un colţ al sufletului, rătăcit pe cine ştie unde sau în amintire, să nu te pot vedea, să nu te pot atinge, să nu mai cred în tine. Nu vreau să te văd strivit în bileţele mototolite de amor sau aruncat într-o agendă de telefon, să te chem când mi-e mai dor. Nu vreau să te închid în cămara uitării şi să te scot mirosind a "ce-ar fi fost dacă", murdărit de praf de stele arse. Nu vreau să fii cel ce-mi vine în minte când altcineva mă atinge şi să doară că nu te pot uita. Nu pot trece peste toate dacă nu te pot avea. Încă eşti aici- dar mâine? Cine ştie să răspundă sigur ce va fi?
Nimeni.
Încă puţin şi nu vom mai fi noi.

3 doors down - When I'm gone

I am my own experiment!

2011-09-08T01:45:00.002+03:00

"Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ..."

Jane Austen

Mă întreb câţi se privesc în oglindă şi se regăsesc în persoana din faţa lor. Câţi zâmbesc sincer şi-şi recunosc privirea de copil. Câţi lasă urme pe oglindă când se apropie şi se caută în imaginea reflectată. Oscilăm între nevoia de maturizare şi melancolia timpului trecut. Căutăm drumuri noi în necunoscut, trăind cu impresia că avem o viaţă plictisitoare şi că avem nevoie mereu de ceva nou. Nu ar fi ceva rău dacă nu am pierde bucăţele din noi în mulţimea ce se grăbeşte să înainteze spre un inevitabil sfârşit al propriilor firi.

Uităm să fim noi înşine, purtând în schimb măşti pentru diferite ocazii. Zâmbete vândute ieftin, suflete murdărite de porci sentimentali, trupuri secătuite de puteri şi aruncate înapoi în cursă, minţi încuiate în întuneric. Se formează o prăpastie între ceea ce am fost cândva şi ce am fi vrut să devenim, majoritatea sfârşind pe fundul întunecat al unei pustietăţi. Puţini sunt cei care găsesc puterea şi resursele să treacă pe partea cealaltă, dar asta implică pierderea sufletului şi formarea unei personalităţi noi, diferită de cea care şi-a dorit cândva să reuşească.

Avem momente în care oglinda nu ne mai ajută. Ne holbăm la corpul din faţa noastră, întrebându-ne ce vrea de la noi. Nu ne mai recunoaştem. Ne minţim că totul e bine şi că strălucim. Dar pentru asta furăm stele care nu ne aparţin, lăsându-i pe cei mai puţin norocoşi fără speranţă. Şi totuşi, la sfârşitul zilei realizăm că cei cu adevărat fericiţi nu suntem noi, cei care am realizat ce ne-am propus, ci aceia cărora le furăm visele. Pentru că ei nu au fost nevoiţi să-şi vândă sufletul, ei sunt fericiţi în sărăcia şi ignoranţa lor.

Ne părăsim pe noi înşine din dorinţa de a ne schimba. Devenim animale mânate de orgoliu şi setea de putere. Renunţăm la ceea ce înseamnă persoana noastră pentru a fi pe placul mulţimii. Şi mulţimea strigă! Ca o fiară flămândă îţi cere sufletul. Şi tu îl serveşti pe tavă.

Ce alegi?

Placebo - Post blue

Never trust a junkie !

2011-09-05T00:14:00.001+03:00

Îmi doresc să nu fi scris asta...

Se pare că nu primim întotdeauna ce ne dorim. Degeaba îmi urlă sufletul şi se zbate să îl audă cineva. Ei pur şi simplu aleg să ignore. Azi au intrat din nou în mine una câte una toate fiarele şi mi-au mutilat fiecare celulă, transformând-o în durere. Mi-au tăiat răsuflarea şi au închis-o ca să mă chinuie. În stomac, fluturii mei şi-au găsit sfârşitul în vid. Încă puţin şi vidul înghiţea totul. Mă macină din interior o durere mută, încercând să îmi spună că ceva îmi lipseşte. Îmi agită inima, îmi inundă plămânii, îmi iau foc oasele, îmi zgârie pielea şi toate astea fără să lase urme.

Şi nimeni nu mă crede. Mi s-a spus că e doar în imaginaţia mea. Încearcă să mă mintă că am tot ce îmi trebuie. Că lumea mea e perfectă. Mă asigură că au ei grijă de asta. Eu nu vreau decât să scap. Să ies din starea asta. Să scap de durere. Să-mi liniştesc inima. Să pot deschide ochii.

"-Ştiu exact ce îţi trebuie. Dar trebuie să îmi promiţi că nu vei lua mai mult decât este necesar."

"-Promit."

O singură înghiţitură. Un strop. Şi am crezut că îmi trece. Dar odată ce ai gustat din nou libertatea, nu vrei să te mai opreşti. Vrei să te asiguri că nu-ţi vor mai răpi starea de bine. O mulţime de idei îmi trec acum prin minte, dar una singură îşi prinde rădăcinile şi sapă adânc. Vreau mai mult.

Număr secundele. Inima îşi revine. *tum tum tum*. Închid ochii şi respir uşor. Acum sunt bine. Îmi privesc mâinile. Nu mai tremură. Tot ce lipseşte acum e un duş şi pot spune că am mai supravieţuit o zi.

"-Ai promis că nu vei lua mai mult."

"-Să nu ai niciodată încredere într-un dependent!"

Nu, nu ai dreptul să mă judeci. Şi tu ai trecut prin asta măcar odată. Toţi suntem dependenţi. Ne consumăm pentru ceva anume. Trebuie doar să ne dăm seama pentru ce ne pierdem...

Îmi lipseşti.

Hello, Autumn!

2011-09-01T22:13:00.000+03:00

Uite că a venit toamna.

Privind în urmă la ultimele două luni jumate, pot spune sincer că am trăit vara din plin. Mi-au fost aproape cei mai dragi oameni, atât în clipele de bucurie cât şi în cele mai puţin fericite. Am rupt legătura cu persoanele care mă ţineau în loc, alegând să înaintez alături de cei care contează. M-am schimbat atât de mult încât mă uit acum în oglindă şi mă întreb dacă mai sunt cu adevărat eu. Am pierdut nopţi întregi gândindu-mă că am destul timp să dorm când ajung acasă. "Acasă"... pentru mine a căpătat un nou sens. Pentru mine "acasă" vara asta a fost orice loc în care mă simţeam bine şi în care eram alături de oamenii care mă iubesc. Am renunţat la tot ce a fost înainte şi am început de la zero. Prieteni noi, locuri noi, sentimente noi, melodii noi ce aveau să mă schimbe.
Nu am văzut marea şi nici nu mi-am ţinut soarele în palmă, dar am avut parte de valuri de iubire şi căldură în suflet. Pentru prima dată mi-am păstrat fiinţa intactă şi am trăit. Nu am mai desprins mintea de corp şi suflet, ci pur şi simplu m-am bucurat de mine. Am realizat că deşi trebuia să mă maturizez, încă sunt privită cu ochi calzi când mă port ca un copil. Aşa ştiu că oricum aş fi, cineva mă iubeşte.
Am râs multora în faţă când îmi vorbeau de iubire, dar se pare că vara asta a venit şi rândul meu. A venit rândul meu să mă las măcinată de dor şi de dorinţa de a-l avea în permanenţă lângă mine. A venit rândul meu să-mi leg orice vis de el. Rândul meu să fiu dependentă. Să tremur doar când mă sărută. Să fiu fericită. Să iubesc.
M-am trezit în fiecare dimineaţă cu mirosul de cafea şi zeci de planuri. Multe s-au pierdut pe drum, dar cele care au contat au fost duse până la capăt înainte de miezul nopţii. Am încetat să mă tem de trecut pentru că am înţeles că nu se va mai întoarce. Mi-am facut curaj şi am privit înainte. Am realizat că am pierdut multe până acum şi nu m-am bucurat de fiecare rază de soare.

Mai vreau o vară şi încă o vară tot ca asta!
Am toamnă în suflet. Iubesc. Sunt fericită.

Kid Rock - All Summer Long

Tu să-mi spui!

2011-07-19T01:21:00.001+03:00

De ce mereu trebuie să aşteptăm ceva în schimbul unor gesturi? De ce nu putem pur şi simplu să acceptăm un "mulţumesc", un prieten, un zâmbet şi să trecem mai departe? De ce toţi aşteaptă ceva de la mine? Şi de la tine.

Am nevoie de un duş rece să-mi spăl gândurile negre. Am nevoie să fac toate imaginile din trecut transparente, ca să pot vedea prezentul.

Îmi voi crea propria furtună de linişte.

Nu obişnuiesc să stau singură, dar uneori mă văd nevoită să o fac. Nimic nu mişcă în casă. Sunt doar eu, laptopul, Sting pe fundal şi furtuna de afară. Am ochii prea obosiţi ca să mai stau trează şi să scriu, dar nu am altă alternativă. Altfel, nu pot adormi.

Faptul că te-am văzut şi zilele ce au trecut m-au făcut să mă gândesc la tot ce a fost. Nu, să nu crezi că regret sau că aş vrea să te aduc înapoi. Ar fi ultimul lucru pe care aş vrea să-l fac. În tot timpul ăsta am învăţat să-mi iubesc propria persoană şi să nu o împart cu nimeni. Am început să mă privesc altfel, să mă văd altfel. Am învăţat că nimeni nu-mi merită efortul. Şi am decis că nu a venit încă timpul să fiu rănită.

M-am gândit zile la rând şi nu-mi pot aduce aminte cum s-a terminat. Era joi, vineri? Ai minţit, ai spus adevărul? Mă iubeai? Sau pur şi simplu am fost omul potrivit la locul potrivit? Am greşit? Ai greşit? Regreţi? Nu ştiu dacă vreau să îmi răspunzi la întrebări pentru că adevărul m-ar putea speria. Mă gândesc că ai face în aşa fel încât să nu mă răneşti încă odată. Îmi eşti dator cu asta. Pe de altă parte, cunoscându-te, asta ar fi lovitura de graţie şi ai avea grijă să mă distrugi.

Aşa că nu, nu mă interesează ce ai putea să-mi spui. Data viitoare îmi voi întoarce privirea şi voi alunga toate gândurile astea. Şi ca să fiu sigură, îl voi lua pe el de mână şi-l voi săruta, amintindu-mi că perioada asta va trece şi odată o să merite efortul.

P.s.: Mai zâmbeşte şi tu. Îmi păreai trist. Eşti ok?

Am doar optişpe ani...

2011-06-28T21:07:00.007+03:00

" Vise în mii de părţi, vi le fac cadou, împliniţi-le voi! Visul meu îl trăiesc chiar acum! "

21 iunie. Împlineam optsprezece ani şi, spre surprinderea mea şi a tuturor, nu simţeam nicio diferenţă majoră. Ştiam doar, în sinea mea că de acum ar trebui să mă rup de copilărie şi să încep să mă comport ca un adult. Ştiu că toţi se aşteaptă să fac asta, dar refuz. Refuz să renunţ la toate dramele şi toate greşelile infantile pe care le fac.

Nu mă schimb. Rămân copilul ce-şi vinde sentimentele, amintirile şi zâmbetele la un sărut bucata. Rămân fata ce se îndrăgosteşte de cea mai neînsemnată privire şi care îşi schimbă deciziile mai ceva ca vremea. Rămân visătoarea limitată în timp şi spaţiu, dar nu şi în gândire. Rămân cea care poartă în trup vara, în suflet primăvara şi în gând toamna, cea care urăşte iarna, frigul, moartea. Rămân tot eu. Voi continua să strâng în braţe idei şi vă promit că nu le voi da drumul până nu devin realitate!

" Am şoseaua mea doar c-un singur sens, mă va duce undeva... "

Continui să-mi divulg secretele doar uitându-mă în ochii cuiva. Continui să visez, să sper, să realizez. Şoseaua mea, cu puţin noroc mă va duce oriunde. Pentru că odată ajunsă acolo, voi avea grijă să fac din oriunde- undeva.

Am fost obişnuită să am tot ce îmi doresc, de multe ori fără nici cel mai mic efort. Acum că am crescut, toţi se aşteaptă să fac ceva pe cont propriu. Şi ghiciţi ce? Până nu găsiţi un cântar cu care să-mi demonstraţi c-am depăşit măsura: " Nu-mi strigaţi ce să fac, fiindcă timpu-i un ac, iar noi suntem aţa din el! " Sunt sigură pe ceea ce pot să fac, ştiu ce pot să fac, ştiu ce voi face! Mie nu mi-e teamă de nimic, mi-e teamă de orice altceva.

Ce pot să spun la optişpe ani?

"Nimic în lume nu mă opreşte să urlu tare: Sunt fericităăăă!"

Alt sens, aceeaşi zi...

2011-04-24T02:18:00.004+03:00

Nu m-am pierdut, sunt încă aici

Lângă tine, aşteptând, sperând,

Uitând de mine.

Şi mă priveşti râzând.

Aştept să-mi spui că pleci de mâine

Să pot să plâng.

Îţi port numele regretelor

Şi regret că nu sunt altceva

Decât suspin.

Şi iar loveşti unde odată

Ai provocat doar chin

Şi sângerez toată.

Doare. Şi nu credeam că am să simt

Vreodată. Dar uite că plăcerea

Are un sfârşit.

De atâta timp mă ştii

Părea că m-am obişnuit

Şi n-ai mai vrut să vii.

Ascult ecou, ascult o şoaptă,

Ascult doar glasuri prin perete

Niciunul nu-mi vorbeşte.

Speram s-auzi, să strigi, să cauţi

Să înveţi cum se iubeşte

Şi n-ai simţit.

Şi fără tine e furtună, cerul zbiară.

Degeaba îmi ţine altul de urât

Că tot mi-e teamă.

Mă ţine în braţe, mă sărută

Nu bagă de seamă

Că-s prea tăcută.

Dar nu mai pleci şi ploaia nu mai tace.

Mă chinui şi te bucuri nebuneşte

Când tresar.

Ia-mă în braţe, strânge-mă

Să mă liniştesc măcar.

Nu mai lăsa să doară.

Sick Puppies - All The Same

Jumătate din perna mea

2011-04-18T02:00:00.002+03:00

Cât de simplu găseşti o cale de a te strecura prin pielea şi hainele mele. Prezenţa ta mă înfioară, dar îmi place prea mult. Mă amuz când îţi uiţi minţile în buzunarele mele şi te întorci mereu să mă mai săruţi odată, ca un bărbat grăbit ce-şi ia rămas bun de la soţia lui dimineaţa.

Mă priveşti mai dulce, mai înţelegător, îţi este din ce în ce mai greu să pleci. Dar e bine, acum ştiu că te vei întoarce mereu, la aceeaşi oră. Îmi zâmbeşti şi te asiguri că imaginea ta îmi va rămâne întipărită în minte până te vei întoarce. Eu încerc să îţi zâmbesc cât mai cald, să nu uiţi niciodată drumul spre mine. Mai pierzi din când în când autobuzul, privindu-mă cum îmi beau cafeaua, cum dorm, sau în ultimul timp uiţi să pleci pur şi simplu.

Nu aş da momentele astea pentru nimic. Şi deşi aş prefera să nu fie nevoie să pleci în fiecare dimineaţă, mă mulţumesc cu gândul că te întorci mereu acasă. Ar fi trebuit să mă obişnuiesc până acum. Dar nici câţiva ani de acum înainte nu pot alunga magia dimineţilor alături de tine.

Vreau să fii ultimul "noapte bună" şi primul " bună dimineaţa" pentru mult timp.

NICKELBACK - How You Remind Me

To choose or not to choose?!

2011-04-07T16:00:00.001+03:00

Întrebarea nu se rezumă la

"a fi sau a nu fi?", ci merge până la

"cum aleg să fiu?"

Nu vreau ca viaţa mea să depindă de alegerile celorlalţi. Vreau să îmi pot lua singură deciziile. Vreau să cred că sunt capabilă să hotărăsc ce e mai bine pentru mine.

Poate că uneori e greu să iei o decizie, de teamă să nu fie cea greşită, dar asta nu înseamnă decât că nu eşti suficient de puternic încât să suporţi consecinţele unei eventuale greşeli. Dar niciodată nu te gândeşti că poate nu vei greşi.

Şi toate se adună undeva. Toate aceste "ce ar fi fost dacă...". Şi ajung la un moment dat să nu mai încapă, oricât ai vrea să mai pui, pentru că ai ezitat prea mult toată viaţa. "Ce ar fi fost dacă..." al tău devine "ce ar fi să...". Uneori "undeva"-ul plin cu teama de a alege se umple mai repede şi devii mai sigur pe tine, începi să iei decizii de unul singur, suporţi consecinţele mulţumit că ai încercat, sau culegi laude bucurându-te că ai făcut alegerea potrivită. Alteori se umple mai greu şi îţi dai seama că ajungi la o vârstă la care deja nu mai ai ce decizii să iei sau să eviţi. Vârsta la care realizezi că viaţa ta s-a derulat după planul şi dorinţele altcuiva. Vârsta la care regretul că nici măcar nu ai încercat nu mai are nicio putere în faţa timpului.

Eu nu vreau ca deciziile mele să ajungă undeva uitate şi să trăiesc după placul altora. Nu am de gând să aştept să ajung în punctul în care sunt nevoită să accept că este prea târziu. Nu vreau să îmi pun viaţa în aşteptare. Aştept să alegi. Aştept să reacţionezi. Aştept să vezi. Pentru că mereu am făcut primul pas, indiferent de consecinţe. Da, cele mai multe decizii le regret, dar mai mult aş regreta faptul că nu am avut curaj să aleg.

Ce te face fericită, Anca?

2011-03-21T22:23:00.005+02:00

Dumnezeule! Cum te joci tu cu mintea mea... Vrei să pari atât de inocentă, dar până şi pijamalele îţi ascund corpul infidel. Şi cafeaua pe care o savurezi dimineaţa îşi îmbibă aburii în pielea ta. Îţi ascunzi indecenţa după cele mai nevinovate gesturi. Cum ţii în mână ţigara, stând picior peste picior, chiar crezi că te face să pari mai matură. Bei cafeaua amară, deşi nu îţi place. Fumezi, deşi urăşti mirosul cu care te întorci acasă. Ţi-ai ascuns inocenţa după farduri şi parfumuri scumpe, tocuri înalte şi ochelari de soare.

Mă gândesc dacă ai idee ce faci. Dacă te răsuceşti noaptea în aşternutul străin, gândindu-te la cât mă chinui. Oare ai mustrări de conştiinţă vreodată? Oare înghiţi în sec când îţi spun toate astea? De ce le zâmbeşti? De ce îi primeşti sub pielea ta? De ce îi trădezi? Sau pe mine. Pe mine de ce mă trădezi? De ce îmi mutilezi imaginea după bunul plac?

Nici măcar nu eşti pe deplin fericită. Ce te face fericită? Ei cu siguranţă nu. Eu nici atât. Sticla cu alcool e mereu goală, îţi bei fericirea până la ultimul strop. Deci, ce te mulţumeşte? Ce vrei să mai fac? Spune-mi, Anca şi nu mă mai chinui!

Remember to remember...

2011-03-14T21:30:00.000+02:00

I may hate myself in the morning,

But I'm gonna love you tonight.

Mi-e greu să renunţ la anumite amintiri şi nu doar pentru că este imposibil, oricât ţi-ai dori, ci pentru simplul fapt că nu vreau să uit. Spun de atâtea ori că eu nu sunt "acea fată". Acea fată care îşi pierde vremea visând deasupra pervazului, aşteptând să cadă o stea că poate-poate aşa i se împlinesc dorinţele. Acea fată care pleacă dar nu renunţă la trecut şi priveşte mereu în urmă. Acea fată care se uită insistent la telefon crezând că aşa va suna până la urmă. Nu vreau să fiu acea fată. Inevitabil, sunt. Şi tu eşti, oricât ai încerca să te minţi, să mă minţi.

Şi în fiecare dimineaţă, când îţi începi viaţa mult prea agitată din spatele pereţilor confortabili ai camerei tale, în absolut fiecare dimineaţă, de undeva trebuie să auzi o melodie. Nu e mereu acea melodie care odată a însemnat ceva pentru tine, este o altă melodie în care te regăseşti sau regăseşti un anumit moment. Pot fi versurile, titlul sau pur şi simplu starea ta de spirit care te face să simţi că îţi aparţine. În fiecare dimineaţă renunţi să mai renunţi.

E în fiecare melodie, în fiecare lucru pe care nu-l poţi uita. În absolut orice este acea fată care nu vrea să renunţe, care oricât de slabă ar părea, este îndeajuns de puternică să ţină piept uitării. Este acea fată care păstrează vie ultima fărâmă de umanitate din mine.

A wish ain't a wish unless you wish for it

2011-03-10T14:33:00.008+02:00

Ai un vis care încă nu s-a încheiat şi aştepţi cu nerăbdare ce urmează. Aştepţi cuvinte, gesturi, tăcere. Încerci să te excluzi din categoria celor care luptă şi se agită pentru ca într-un final să realizeze că tot efortul e în zadar. Inevitabil, însă, oricât ai aştepta ca toate lucrurile să se aşeze singure, fără ajutorul fiecăruia, tot la haos se ajunge. Într-adevăr, este mai simplu să stai pe spate, să te doară în cot, iar dacă lucrurile merg prost să spui "aşa a fost să fie" când de fapt "nici măcar nu am încercat".

E uimitor cum cineva poate să reziste presiunii necunoscutului, dar este atât de amuzant în acelaşi timp. Să ai aşteptări ridicate când tu nu mişti un deget. Să pretinzi că toate lucrurile bune se întâmplă cu un scop şi le meriţi, în timp ce lucrurile rele nu ţi se cuvin şi îţi sunt băgate pe gât de personajul negativ numit strategic "soartă".

În viaţă există lucruri care te fac să zâmbeşti şi nu le vei cunoaşte dacă nu depui puţin efort. Da, dacă îţi doreşti cu adevărat, orice se poate întâmpla. Dezamăgitor, nu doar prin simpla dorinţă, ci cu puţin ajutor. Lumea asta e prea egoistă să te ajute, mereu preocupată cu propriile probleme. Nu are timp, ochi sau interes. Tu eşti prea neînsemnat pentru a beneficia de ajutorul ei. Nu îţi rămâne decât să îţi duci dorinţele singur până în momentul când împlinirea lor devine posibilă.

Ai un zâmbet pe buze şi o mare de idei. Ce faci cu ele? Ai un el/o ea şi din ce în ce mai puţin timp înainte. Niciodată nu e prea târziu până realizezi că este. Ai o viaţă şi odată cu ea nevoia de a-ţi satisface toate plăcerile.

Revenind la visul tău, o singură întrebare îţi mai pun şi următoarele ţi le poţi pune singur. Ai făcut tot ce ai putut?

Hurts - Wonderful life

Respiră! Eşti exact aşa cum ar trebui să fii

2011-03-07T17:27:00.005+02:00

Îmi sprijin coatele de marginea prăpastiei şi îmi aşez capul în palme.

Niciodată nu ştim cum să ne arătăm sentimentele. Şi ce e mai important, nu ştim când. Nu ştim când e cazul să fim puternici şi când putem plânge. Nu ştim cum să strângem în braţe o persoană în funcţie de nevoile ei.

Ne lăsăm personalităţile conturate de păreri ce nu-şi au rostul. Ascultăm injuriile şi le închidem în suflet, consumându-ne, în loc să le aruncăm prin toate colţurile minţii şi să ne gândim dacă le merităm sau nu. Numai noi putem decide dacă putem fi sau nu criticaţi. Sau cel puţin putem alege să ascultăm.

Suntem nesiguri când vine vorba de zâmbete şi rămânem singuri că nu ştim să înseninăm chipuri. De ce nu putem pur şi simplu să facem paşi decisivi, nu doar paşi? Atunci vom putea vedea că de fapt ştiam de la început ce se va întâmpla. Ne cufundăm în ezitare şi nu avem curajul să facem lucruri care pot să ne satisfacă sau nu. Să ne asumăm riscul! Avem timp destul să regretăm mai târziu.

Suntem într-adevăr mulţumiţi de atitudinea pe care o avem şi felul în care tratăm diverse lucruri şi situaţii? Suntem fericiţi chiar şi atunci când simţim că mai avem un pas şi cedăm? Suntem uimiţi de cât de multe putem face chiar şi atunci când spunem că nu mai putem. De ce să aşteptăm să ne facă cineva fericiţi? O putem face şi singuri.

De ce să ne lăsăm conduşi de dorinţa de a avea pe cineva? O jumătate? Nu cred. Omul este o fiinţă completă şi complexă. Este simetric din toate punctele de vedere, nu mai are nevoie de nicio adăugare de jumătăţi. Şi zic jumătăţi pentru că nu este niciodată una singură.

Suntem dominaţi de obsesia de a fi ca ceilalţi când noi înşine, prin propria existenţă suntem unici şi diferiţi. Trebuie să încetăm să ne comparăm gândindu-ne că imitând un model/tipar atingem perfecţiunea. Suntem perfecţi în felul nostru. Refuzăm astfel să ne lăsăm surprinşi de lucruri noi, lucruri pe care nu le putem vedea purtând atitudinea asta.

Suntem naivi în a crede că mâna ce se joacă în părul nostru, sau buzele ce ne sărută gâtul vor face asta pentru totdeauna. Nimic nu este etern. Cu excepţia sufletului. Să avem grijă de sufletul nostru şi să lăsăm mâinile fine, buzele moi, privirile calde, buclele neastâmpărate şi alte nimicuri efemere pentru că toate astea nu vor mai exista la un moment dat. EL/EA va pleca şi rămânem singuri. Mereu pleacă. Şi trebuie să înţelegem că ăsta nu e sfârşitul, ci e un nou început.

Învaţă să trăieşti, acceptă faptul că eşti unic, iubeşte tot ce-ţi trece prin mâini şi fă-o cu tot sufletul, nu cu jumătăţi de măsură. Sunt sigură că te poţi numi om, dacă eşti tu, nu o părere, nu altcineva.

Martie în orice lună

2011-03-06T13:28:00.004+02:00

E atât de frig. Poate dacă nu uitam fereastra deschisă încă odată, acum era bine.

-Trebuie să înţelegi odată că vara a trecut, să înţelegi că dincolo de fereastră e Martie, să înţelegi că aerul e rece şi gol. Nu poţi continua aşa. Eşti dependentă de lucruri care îţi fac rău, Anca. Eşti dependentă de lucruri de care ar trebui să te fereşti. Şi nu mă refer la ţigări sau alcool. Dă-le dracu! Sunt altele mai rele.

-S-a întâmplat odată, jur că n-am mai făcut-o.

-Eu încerc să te ajut, să te previn. O să-mi mulţumeşti.

-Poate nu vreau să fiu ajutată. Poate vreau să uit, vreau să ţin fereastra deschisă până îmi îngheaţă creierii, vreau să fie Martie în fiecare zi, vreau să stau sub pătură şi să tragă soarele de mine să ies, vreau să mă izolez, să nu mai ştiu nimic.

-Ce tot spui acolo? Tu iubeşti vara şi soarele. Îţi iubeşti prietenii şi viaţa agitată. Faci mereu altceva, eşti peste tot.

-Dar uneori până şi eu am nevoie de o pauză, am nevoie de mine. Mă împart în atâtea bucăţele să ajung pentru fiecare, încât pentru mine nu mai rămâne nimic. Vreau să fiu egoistă. Să am un Martie numai al meu. Cald, liniştit.

-Martie e rece, Anca! Noaptea asta nu te-a ajutat să-ţi dai seama? Martie e rece şi singur! Nu e pentru tine!

-Atunci voi fi şi eu singură alături de el.

-Şi eu? Cui rămân? Vezi că nu te-ai gândit la toate?

-M-am gândit că tu poţi fi singur cu August. Aşa cum ai fost mereu. August mi te-a luat de atâtea ori încât am decis să nu mai lupt. August are alte vicii. Poate o faci şi pe ea să se lase. Şi poate aşa va fi şi Martie al meu mai călduros.

-Mai bine îţi aduc un ceai. Eşti palidă. Te simţi bine?

-Încerc să-mi adun bucăţelele. Am ajuns la tine, dar văd că nu vrei să mi le dai înapoi.

-Nu. Nu vreau să te las să pleci. Rămâi aici, fi August a mea! Sunt eu Martie pentru tine!

-Cum poţi să-mi ceri să fiu August? Eu sunt Iunie şi atât. Eu nu pot fi ea. Iar tu nu vei fi niciodată Martie pentru că tu-mi eşti toamnă!

-Bine, iartă-mă! Sunt toamnă şi tu eşti Iunie. Acum te pot păstra?

-E primăvară. Mai aşteaptă puţin.

Les Choristes - Vois sur ton chemin

Cresc! În lipsa ta...

2011-03-03T00:00:00.000+02:00

Am aici, pe partea ta de pat, o bucăţică din tine. Se uită cu ochişorii lui negri cum îmi agit degetele pe tastatură, încercând să înţeleagă ce fac.

Îi lipseşti. Nu înţelege de ce nu te mai vede, de ce nu-l mai ţii în braţe seara, de ce nu eşti printre persoanele care intră pe uşă.

Se împacă cu gândul că îţi vei aduce aminte de el cândva, de noi.

Ne lipseşti.

(Mai ştii? Noi da!)

Păstrează restul

2011-02-24T21:37:00.011+02:00

Mă opresc în prag, privindu-te cum fumezi. Nu obişnuieşti să faci asta. Ai pieptul dezgolit şi părul aruncat în toate direcţiile. Nu ştiu ce joc ai de gând să începi, dar te las să îl conduci. Zâmbeşti şi te prefaci că nu m-ai observat. Te aşezi lângă geam şi tragi un fum. Aş vrea să opresc timpul în momentul ăla şi să mă prefac în viciul de care eşti proaspăt dependent. Ţi-aş contura buzele cu aroma amăruie, ţi-aş urma drumul spre plămâni, unde m-aş împărţi în mii de particule de dragul tău, al plăcerii tale. M-aş

prinde strâns de fiecare celulă a ta, implorându-te să continui să mă respiri. Stai liniştit, nu ţi-aş face niciun rău, chiar ţi-aş amplifica plăcerea, te-aş ameţi şi te-aş face să zâmbeşti.

Dar buzele alungă fumul, iar tu mă stingi fără milă. Mă îndrept spre tine, lăsând în urmă hainele ude.

-Bună, iubitule.

-Bună, draga mea. Încă nu s-a oprit ploaia?

-Nu. Cred că va ţine toată noaptea.

-Perfect.

Mă iei de mână şi ieşim în stradă. Ador ploaia. Picăturile reci îmi curăţă corpul de stresul acumulat în piele peste zi. Aş vrea să renunţăm la trupuri şi să ne lăsăm purtaţi de şuvoaiele de apă ce ne alunecă acum prin păr. Să alergăm la rândul nostru pe pielea a doi îndrăgostiţi, să-i facem să uite de lume.

Ne-am descălţat şi am alergat lovind cu putere asfaltul ud. Eram liberi, deşi privirile trecătorilor puneau la îndoială sănătatea noastră psihică. Am strâns toată durerea şi toate problemele avute în zilele ce tocmai trecuseră, într-un strop de ploaie pe care l-am lăsat să se spargă de pământ.

-Hai să sfidăm lumea asta şi rahaturile ei! Să rămânem aici.

-Dragule, nu putem.

-De ce iubito, ţi-e teamă?

-S-a oprit ploaia.

Vom retrăi seara aceea. Mai lipseşte doar vara.

Superchick - Stand in the rain

Bad girl gone good?

2011-02-18T18:31:00.007+02:00

Mai bine folosesc "rareori/puţin probabil" decât "niciodată"

şi "pentru mult timp" în locul lui

" pentru totdeauna".

Toate sunt la locul lor. Echilibru. Atât mi-am dorit. Şi uite că în sfârşit m-am oprit din căutare, din agitaţie şi am privit în jur. Nu sunt pierdută, sunt undeva. Poate nu acolo unde aş fi vrut să fiu, dar acolo unde trebuie. M-am gândit atâta timp la ce am de făcut de aici înainte. Am decis să zâmbesc, indiferent de ceea ce se întâmplă în interior, pentru că lor nu le pasă. Lumii nu îi pasă şi nu se va opri să se intereseze de problemele mele. Am deschis ochii puţin prea târziu, când deja m-am schimbat, şi nu în bine. Am uitat cât de mult înseamnă un trandafir de Ziua Îndrăgostiţilor, dar el a avut grijă să-mi amintească. Am ignorat puterea unei îmbrăţişări când te simţi lipsit de putere. Am călcat în picioare vorbele bune şi ajutorul oferit mereu cu dragoste de ei. Dar acum îmi ţin în frâu orgoliul şi mă bucur de fiecare secundă alături de ei şi mai ales de el.

Nu ştiu ce m-a făcut să îmi dau seama că drumul pe care mergeam se înfunda în curând. Poate a fost strigătul lor. Sau faptul că el m-a iertat, oferindu-mi dragostea lui necondiţionată. Sau poate pur şi simplu a sosit momentul să revin la ceea ce am fost odată. Ce ştiu sigur este că renunţ uşor uşor la o parte din mine, cea mai puţin plăcută. Nu o fac pentru cineva anume cât o fac pentru mine. Nu vreau să continui să-mi fac rău singură, afişând o mască de care şi eu m-aş speria.

Întrebarea cu adevărat importantă este: "cât va dura?". Nu ştiu. Sper, spre binele tuturor, că va dura pentru mult timp. Îmi era dor să fiu eu însămi şi să nu-mi pese de părerea altora. Feels good to be back! Şi o spun din tot sufletul. Mă simt liberă. Liberă să trăiesc. Să zâmbesc. Să iubesc.

Îţi mulţumesc ţie, în primul rând.

Petals of tears

2011-02-14T00:00:00.003+02:00

E ziua îndrăgostiţilor, iubito!

Tu când te îndrăgosteşti?

Dragule, injectează-mă în vene şi imprăştie-mă sub piele, să-ţi umplu celulele cu mine. Lasă-mă să-ţi alerg prin artere şi să mă ascund în capilare. Vreau să te fac să urli de fericire, să mă simţi şi în ultimul fir de păr! Tatuează-mi privirea în privirea ta, să fim singurele lucruri vizibile pentru fiecare. Lasă-mă să-ţi fiu tăcerea relaxantă după un strigăt sălbatic. Ajută-mă să-ţi fiu apogeul oricărei plăceri, indiferent că este amor sau o simplă ţigaretă. Vreau să-ţi scriu pe trup tot ce simt, să ştii că sunt acolo şi să nu uiţi niciodată. Lasă-mă să-ţi invadez simţurile prin aburul ce străbate acum încăperea îngheţată, în timp ce tu stai lângă mine şi mă priveşti cum scriu. Imploră-mă să mă opresc şi să-ţi ridic temperatura corpului. Ştii cât îmi place să te torturez plăcut şi inocent. Permite-mi să te dezbrac de aparenţe şi să te las vulnerabil în faţa mea.

În schimb, eşti liber să-mi domini mintea cu doctrine din cele mai neobişnuite. Îţi permit să-mi răscoleşti sufletul cu aer de toamnă târzie. Invadează-mi sistemul imunitar să fiu slăbită în faţa puterii tale. Aleargă-mi prin încăperile inimii şi de acolo în plămâni. Inundă-i cu parfumul tău şi ai grijă să persiste. Îţi acord dreptul de autor asupra zâmbetului meu cu condiţia de a-l face permanent. Vreau să fii panica ce se instalează odată cu pierderea controlului. Dulcele sentiment de pradă dominată. Vreau să-mi fii sângele ce-mi pulsează în buze când te sărut. O să-mi las trupul să-ţi poarte urmele şi totodată numele. Pentru că de aici înainte mă las în voia ta, sunt doar a ta.

Prinde-mi mâinile undeva deasupra tuturor şi lasă-mi degetele să se împreuneze cu ale tale. Uite ce frumos arată unghiile mele roşii pe pielea ta palidă. Abia îţi mai zăresc zgârieturile de data trecută, semn că toate trec, dar amintirea rămâne. Am oasele mutilate de ger şi sunt gata să cedez, dar mai am atâtea să-ţi spun!

-Iubito, mi-e frig.

-Imediat, dragul meu.

Îmi este greu să-mi dau seama cât din tine se regăseşte acum în eul meu. Ştiu că odată te-aş fi lăsat să pleci pentru nimic, dar acum pentru nimic nu mi-aş dori să te las. În toată agitaţia, am uitat să preţuiesc ce contează cu adevărat: faptul că nu mă deranjează să rămân fără aer atâta timp cât te respir pe tine! Cred că asta însemnă ceva. Îmi zâmbeşti acum de undeva de după perdele şi-mi arăţi prin beznă că zăpada s-a topit. Ştii cum să mă faci fericită, deşi camera tremură încă de frig. Decid să mă opresc, să te încălzesc.

-Iubitule, azi e ziua noastră!

Mi-e dor de el...

2011-02-10T18:04:00.005+02:00

Strânge marginea patului cu putere, încercând să-şi menţină echilibrul. Îşi lasă trupul să cadă pe salteaua veche cu arcuri. Durerea îl loveşte din nou. Strigă, dar nimeni nu-l aude. Plânge, în timp ce se chinuie să ajungă la cutia cu medicamente. Înghite în sec, nu mai are putere să ridice paharul cu apă. Se lasă în voia durerii şi, pentru câteva minute îşi blochează privirea pe tavan, rugându-se să treacă. E prea bătrân să mai suporte. Prea bătrân să poată continua. Preferă moartea în locul durerii.
Acelaşi medicament amar şi totuşi atât de dulce îi mai alină durerea când nimic altceva n-o mai poate face. E singur şi nimănui nu-i pasă dacă trăieşte sau nu. Căsuţa odată plină de copii, stă obosită sub praful greu. Nicio şoaptă, niciun sunet, nimic nu se mai aude. A rămas singur când avea mai mare nevoie de cineva.
Priveşte în jur. Pe o etajeră stă uitată de timp fotografia cu soţia lui. Cât de mult o iubea... Lângă, o altă fotografie ţinându-şi în braţe primul născut, plecat acum să-şi câştige traiul departe de tatăl lui. O a treia fotografie îl face să zâmbească amintindu-şi de fiul cel mic ţinându-şi în braţe cei doi copii. Cu ce a greşit? De ce a rămas singur? De ce l-au uitat?Medicamentul începe să-şi facă efectul. Durerea dispare, închide ochii şi adoarme.
Auzi zgomotul porţii şi se ridică să vadă ce se întâmplă. Fiul cel mic intră în curte ţinându-şi de mână fetiţa, în timp ce băiatul alerga după câinele bătrânului. Cu ochii plini de lacrimi, iese în curte şi îşi îmbrăţişează fiul şi nepoţii.

-Mi-ai lipsit, tată...

-Te iubim, bunicule!

Întreaga lume i s-a stins în faţa ochilor. Ceva nu era în regulă. Îşi adusese aminte că el nu mai are câine... Şi mai ales...nu mai are un fiu. S-a trezit plângând, ignorând durerea care a reapărut. Fiul şi nepoţii lui muriseră în urmă cu mult timp. A căzut în genunchi, urlând cu ultimele lui puteri:

-Cu ce ţi-am greşit, Doamne?

Prea bătrân. Prea singur.

Îmi lipseşte atât de mult şi îmi pare atât de rău...

Christina Aguilera - Hurt

...my name was Elisa Day...

2011-02-08T19:25:00.005+02:00

Nouă luni, nouă săptămâni, nouă zile...

Tu eşti deja aici.

Dorinţe în exces vs. Exces în dorinţe

-Doreşte-ţi ceva. Pentru noi.

-Reinventează-mă! Fă ceva! Dă-mi viaţă!

-Creaţia nu dă viaţă Creatorului.

-Eu sunt Creator?

-Da. Prin tine exist. Nu te pot imagina altfel. Creaţia îşi vede Creatorul perfect, fără cusur. Pentru mine nu ai defecte. Nu le pot vedea. Trebuie să îţi doreşti.

-Atunci îmi doresc să fii Creator! Inventează-mi altă faţă! Schimbă-mă! Îţi dau ţie puterea asta!

-Eu nu o vreau. Nu mă obliga! Nu-ţi dori!

-Îmi doresc să devin o fiinţă materială. Să am viaţă, nu doar existenţă. Să trăiesc, asemeni unei creaţii. Nu vreau să mai fiu Creator. Vreau să-mi desfaci sufletul şi să-i faci autopsia. Vei vedea că e gol. Eu sunt nimic.

-Eu dau totul pentru nimicul din tine!

-Atunci dă-mi viaţă! Priveşte-mi viitorul. Suntem prezenţi. Ridică-mă. Ţine-mă în echilibru. Ajută-mă. Îmbrăţişează-mă. Sărută-mă.

Mă ia în braţe şi-mi striveşte întreaga existenţă în strânsoarea lui. Sunt imaterială şi totuşi simt. Îl simt. În jur mi se conturează dorinţele una câte una, dar nu pot renunţa la atingerea lui pentru niciuna dintre ele. Mă las purtată de val şi dusă la ţărm. Mă susţine, sunt în echilibru.

-Nu-i lăsa să mă calce în picioare.

-Nimeni nu te va atinge.

Mă sărută. Ceva se naşte în mine şi urlă. Îl numeşte suflet. Devin materială şi mă simt vinovată că este atât de bine. Mă reinventează fără să vrea. Legile nu se aplică aici. Bătăile regulate ale inimii proaspăt create elimină veninul. Mâinile îmi sunt adăpost şi mă simt protejată. Pentru prima dată am nevoie de protecţie.

Creatorul îşi pierde nemurirea pentru creaţie.
Se îndrăgosteşte.

Nouă luni. Nouă săptămâni. Nouă zile.

Nouă ore. Nouă secunde.

Noi.

Kylie Minogue & Nick Cave - Where the wild roses grow

Nu pot

2011-02-02T19:35:00.001+02:00

Înţelege odată că nu pot! Nu e nicio diferenţă între "nu pot" şi "nu vreau" atunci când nu vreau să pot. Ia-mă de mână şi spune-mi "Uite-mă, nenorocito! Uite cum mă zbat! Fă ceva!". Îţi voi spune că nu pot. Cere-mi să te ajut, ca să nu o pot face. Dacă nu te pot privi în ochi, cum poţi pretinde să o poţi face tu? În ochii cui mă priveşti?

Nu pot înţelege. Nu înţeleg cum mai suporţi. Nu îmi închipui cum rezişti. Eu nu am putut. Nu am nici cea mai mică urmă de încredere, pentru că nu mai pot. Pentru că nu am motive să cred că meriţi.

Nu pot să nu te urăsc atunci când minţi! Nu pot să fiu indiferentă.

Eu nu pot.

Hold me. Keep me.

2011-01-29T16:45:00.005+02:00

Ţin minte şi acum prima dată când mi-ai zgâriat pielea încercând să-mi transmiţi ceva. Am desluşit cuvinte ca " am nevoie de tine "şi am decis să te las să continui. Încetul cu încetul ai început să scrii mai coerent, caligrafic. Mâna îmi urmărea forma pielii în timp ce literele rămase în urmă desenau un " îmi lipseşti ". Ajungeai la un moment dat să scrii atât de intens şi de inconştient încât mă durea. Dar nu am vrut să te opresc. Nu am vrut să-ţi întrerup şirul gândurilor. Speram doar ca durerea să dispară. Nu a fost aşa. Scriai din ce în ce mai dureros, mai apăsat. Greşeai foarte mult şi în loc să ştergi, măzgăleai până îmi dădea sângele. Am tăcut şi mi-am şters lacrimile. Ştiam că te vei supăra dacă vreuna dintere ele îţi ştergea mesajul. Am îndurat până te-ai calmat şi ai decis să iei o pauză, să scrii pe altă piele. În timpul ăsta rănile mele se vindecau greu şi durerea era insuportabilă.

Mi s-a spus apoi că pot fi vindecată complet, fizic, dar era nevoie să am încredere. Aşa că am avut. În altcineva. EL mi-a desenat pe o suprafaţă atât de mare, încât mi-a fost imposibil să dau înapoi. Şi rănile se vindecau, durerea dispărea, aveam încredere. Nu a greşit niciodată, nu am plâns, desenele începeau să prindă forme.

Într-o zi, o durere imensă m-a trezit brusc. M-am uitat uimită cum plin de ură, cineva mi-a scris " te iubesc " de-alungul coloanei vertebrale. Cine ar fi putut face aşa ceva? Cine voia să-mi facă rău? L-am întrebat pe EL de ce mă urăşte, dar nu ştia despre ce este vorba. I-am arătat cum literele scrise neîngrijit şi pline de sânge au stricat desenele lui. A început să plângă. Nu înţelegeam de ce. Mi-a arătat apoi cum în aceeaşi noapte şi el îmi scrisese cuvintele în jurul inimii. Din păcate, scrisese cu atâta teamă să nu mă rănească, încât nu simţisem nimic. Am încercat să îl iau în braţe dar a început să urle de durere. I-am dat jos hainele şi am văzut cum îşi scrisese numele meu pe fiecare colţişor de piele. Am rămas şocată să văd cum aceleaşi cuvinte de pe coloana mea vertebrală, se întindeau şi pe a lui. Jura că nu m-a atins. Îşi cerea iertare că a încercat să scrie atât de brutal încât să nu uite niciodată. Am înţeles că orice rău şi-ar fi făcut, mă afecta şi pe mine. Am înţeles cât îl durea.

Cu timpul, rănile fizice s-au vindecat, făcând loc unor cuvinte noi, de data asta cu alt autor. Cuvinte ca " m-am schimbat " . Însă încrederea nu era vindecată complet. Dar am decis să te las să îmi acoperi pielea, în ciuda trecutului. Mă gândeam că oricine merită o a doua şansă. EL nu avea să ştie niciodată, continuând să scrie cu grijă, fără să mă rănească.

Sper doar să nu fie nevoie de încă o rană ca să mă faci să înţeleg.

Sia - Breathe me

It hurts

2011-01-24T22:54:00.004+02:00

E pentru ultima dată...

Îţi jur.

Ştii ce doare cel mai tare?

Că nu cred absolut nimic.

Urăşte-mă! Doar atât ştii să faci.

What goes around, comes around!

2011-01-23T19:54:00.005+02:00

Timpul nu-mi ia tot, dar cu siguranţă îmi lasă prea puţin.

Mai ţii minte, iubite, câte scrisori ţi-am trimis în speranţa că vei răspunde? Pun pariu că zac şi acum, nedesfăcute, aşteptând să le rupi amintirile una câte una. Dar cel ce trebuia să facă asta e prea sătul de ele. Da, eşti sătul. Nu credeam că cineva se poate sătura de iubire. Eu, dacă aş fi fost vreodată iubită, nu m-aş fi săturat.

Şi în puţinele dăţi în care stau în faţa ta, sinceră, nu te pot atinge. Îmi pun mâna pe tine dar nu te pot atinge. Nu-ţi pot atinge sufletul. Mie nu-mi ajunge să te pot vedea, vreau să ştiu că eşti acolo. Şi mi-ar fi greu să te am aproape şi să nu pot face nimic. Înţelegi?

În nopţile în care sunt doar eu şi tavanul, pernele de pe partea ta de pat sunt reci. Aşternuturile nu-ţi mai poartă forma trupului pentru că a trecut prea mult timp... Şi poate că e prea târziu. Poate că roata se învârte. Poate că a venit rândul meu să te iubesc. Dar nu putem renunţa la jocul ăsta stupid şi să iubim simultan şi continuu? Aş putea să fiu egoistă -pentru că asta sunt oricum- şi să nu te împart cu nimeni? Nici cu tavanul, nici cu aşternuturile? Ai putea fi doar al meu? Ai putea să mă iubeşti necondiţionat? Ştiu că nu poţi răspunde, pentru că niciodată nu ai ştiut ce ai vrut. Stai şi mă priveşti confuz în timp ce eu evit să mă uit în ochii tăi. Nu aş suporta să plâng din nou în faţa ta. Vreau să mă vezi puternică şi demnă de tine. Aşa cum eram odată amândoi.

Ştiu că am fost proastă când mi-am lăsat orgoliul liber să facă ce vrea. Ştiu că dacă fluturii mei ar avea stomac în care să zboare, ar zbura şi astăzi. Dar alcoolul şi cafeaua ce-mi ţin de urât în lipsa ta, ocupă tot spaţiul lor. Ştiu că te-am folosit cum am vrut şi ştiu că tu m-ai lăsat să fac asta.

Dar şi tu eşti un prost! Pentru că te-ai dat bătut când m-ai văzut în braţele lor şi ai acceptat locul doi. Prost pentru că nu ai luptat. Pentru că te-ai subestimat. Pentru că ai citit scrisorile, dar le-ai pus în plicuri noi, sperând să uiţi. Ce, credeai că nu ştiu? Da, ştiu că plicurile sunt din ce în ce mai puţine pentru că scrisorile mele îţi ţin de urât noaptea. Ştiu că cea din doi'şpe martie are o lacrimă peste cuvântul "adio". Ştiu că cea din decembrie are colţul rupt de fericire că ţi-am scris "iartă-mă. vreau să te văd." Ştiu, pur şi simplu ştiu.

Hai! Lasă deoparte "acum e rândul tău să plângi" pentru că nu va fi aşa. Şi-ar fi păcat să dăm cu piciorul unor sentimente atât de puternice, că poate îl rupem. Am trecut de eu şi tu. Acum noi avem de mutilat inimi şi fluturi.

Laura Pausini - Its Not Goodbye

Carpe diem!

2011-01-20T13:27:00.005+02:00

În drumul meu spre Nicăieri, am găsit un om mai mult sau mai puţin ciudat, mai mult sau mai puţin cunoscut. M-a rugat să mă aşez pe o piatră şi să-i povestesc ce mă apasă. I-am spus că ce mă apasă pe mine nu poate fi înţeles de el, un bătrân obosit. Mi-a dat apoi o frunză şi mi-a spus că înţelege. M-am uitat la ea şi, involuntar am început să-i conturez forma. Era o inimă. Înţelegea.

-Visez. Prea mult în ultima vreme. Visez pentru prima dată cu ochii deschişi. Şi mi-e teamă. Mi-e teamă că cel pe care îl visez m-ar putea ţine în echilibru atât de bine şi de perfect, încât dacă voi cădea, nu voi şti să mă ridic. Pentru că fiind ţinută atâta timp în echilibru, aş uita să mă descurc singură. Şi dacă va continua să îmi bântuie visele, s-ar putea să-l iubesc prea mult. Înţelegi bătrâne? Îl iubesc. Îl iubesc aşa cum un copil îşi iubeşte poveştile, aşa cum pământul iubeşte ploaia, aşa cum şi el mă iubeşte pe mine. Războiul pe care îl purtam cu sentimentele, s-a încheiat. Am pierdut în faţa lor. Mi-am pierdut orgoliul în clipa în care m-a dezarmat de măştile la care ţineam atât de mult. Uite-mă acum pe drumul ăsta lung, fără cale de întoarcere, fără o destinaţie anume. Doar eu, eu şi oameni ca tine. Apropo, cine eşti?

-Înainte să-ţi răspund la întrebare, vreau să văd dacă am înţeles. Este prezent în toate gândurile tale. Cu el te simţi în siguranţă, dar îţi este teamă. Iubeşti pentru prima dată. Nu vei putea trăi fără el. Dar ce ar fi să nu te gândeşti la declin? Priveşte înainte, trăieşte clipa, bucură-te de prezenţa lui. De atâta timp îţi este alături şi tu abia acum ai realizat că iubeşti? Asta e o prostie. Mereu l-ai iubit. De asta niciunul n-a contat pentru tine. Pentru că el a fost singurul prezent în inima ta.

-Aşa sună din locul în care stai tu?

-În locul în care stau eu, totul este diferit. Aici, tu nu eşti tu. Aici, lumea nu se învârte în jurul nimănui. Pe aici nu se trece.

-Şi eu cum continui să merg?

-Cu ajutorul meu. Eu voi fi aici, să te ridic când echilibrul dispare. Eu am fost aici când ai învăţat să îl iubeşti. Voi fi prezent lângă tine mereu. Tu ştii asta, mereu ai ştiut, dar nu ai recunoscut niciodată. Iubeşte-l, copilă! Eu sunt aici să te ajut. Dacă vei cădea, eu te voi ajuta să treci peste.

-Nu înţeleg. De ce nu te-am văzut? De ce nu mi-ai vorbit? Cine eşti?

-Draga mea, bătrânul ăsta pe care îl vezi în faţa ta...da, eu. Eu sunt Timpul.

Enia - Only time

Requiem

2011-01-17T18:38:00.002+02:00

Pentru că se împlineşte o lună...

Ieri te-am pierdut absurd într-un perfid imens

În urmă mi-ai lăsat amintiri să doară

Şi mă învârt în cercuri, fără scop sau sens

Pictându-ţi chipul drag ce n-o să vină iară.

Am încercat să-ţi prind mâna, să nu cazi în abis

Dar nu aveam nici de-aş fi vrut putere

Acum mă strigi iar şi mă trezesc din vis

Privind în gol pereţii, te caut în tăcere.

Mi-e dor şi azi de tine, vreau cerul să se spargă

Să n-am hotar în cale, să pot s-ajung la tine

În braţe să te ţin din nou, prietenă dragă

Măcar pentru o clipă să te am lângă mine.

Viaţa-i un joc de şah, iar noi, pioni în joc

Ne mută şi ne lasă după cum doreşte

Ne aruncă de pe tablă, lăsând în urmă loc

De întuneric rece trupul ne zdrobeşte.

Scopul meu: EL

2011-01-15T13:22:00.004+02:00

Plec. Pentru el, pentru noi. Vreau să-i fiu alături. Pentru că mi-am dat seama, în sfârşit, care îmi sunt priorităţile. Pentru prima dată iubesc şi e un sentiment minunat.

Îmi iau rămas bun de la voi toţi. Este timpul să fac ceva şi pentru mine. Voi posta mai rar. Între timp, îmi voi dedica energia şi atenţia celui de-al doilea blog.

O ultimă şansă

2011-01-11T22:00:00.000+02:00

*I miss England!*

Încerc să învăţ tot răul de bine

Şi astfel nimic urât să mai rămână

Spune-mi că uiţi tot dar nu pe mine

Ascunde-mi zilele într-o săptămână.

Opreşte amalgamul de orchestre

Ce vin continuu să-ţi facă serenade

Închide toate uşile-n ferestre

Ridică toată ploaia în timp ce cade.

"Faţă în faţă."

De ce sună atât de straniu când de fapt n-aud nimic? De ce îmi tremură fiecare celulă de fiecare dată când îmi vorbeşti? De ce simt un gol în stomac de fiecare dată când mă gândesc la tine? Eu m-am săturat! Ia-ţi, te rog, bagajele şi pleacă înspre mine! Fă cumva să nu te uit. Aşa nu se mai poate. Până când o să ne jucăm de-a "Nu te las să mă uiţi nici de-al dracu"? Vreau să te împart în porţii şi să te iau în doze, astfel încât să te am mereu şi să nu-mi lipseşti niciodată. Am fugit atâta timp încât am rămas fără destinaţie. E rândul tău să alegi: "Acum ce? De aici, unde?"

Ia-mi mâna în mâna ta şi spune

Cum să te privesc cu ochii goi

Cum să tac să mă auzi mai bine

Cum să merg spre înapoi.

Închide-mi Universu-ntr-o cutie

De chibrituri, sau mai mică, dacă poţi

Să stingem orişice făclie

S-ascundem zilele în nopţi.

Învaţă-mă să te merit, să te am şi să te păstrez. Şi dacă te arunc, găseşte-ţi calea înapoi. Cum fluturii trăiesc doar o zi, aşa vreau să iubesc. O zi şi nimic mai mult. Vreau să te iubesc doar astăzi. Astăzi al fiecărei zi. Aruncă-mi capul în nori, dar ai grijă să nu cadă. Şi dacă îl uiţi acolo, fă cumva să am o privelişte bună. Împrăştie-mi inima în toate colţurile lumii.

-Câte suflete vor muri în seara asta?

-Unul singur.

Şi fiecare speră să nu fie al lui...

Simon Webbe - My soul pleads for you

Dacă Amor ar fi avut inimă... (II)

2011-01-11T00:00:00.003+02:00

-Degeaba ai ochi, dacă n-ai sclipirea aia în ei!

-Şi eu o am?

-Ce întrebare, prostuţo! Nimic nu străluceşte mai puternic decât ochii tăi de copil.

Uneori aş vrea să mă întorc în timp, dar îmi este frică să mă regăsesc. Îmi este frică să văd cum eram şi să-mi doresc să rămân aşa pentru totdeauna. Îmi este frică de trecut. De trecutul bun. Era prea bine. Prea simplu. Nu simţeam nimic. Deşi acum simt că explodez din cauza grămezii de sentimente ce apasă pe o suprafaţă mult prea mică pentru ele, prefer să rămân cu greşelile din care nu voi învăţa niciodată nimic.

Mă întreb dacă acum mai am în priviri sclipirea pe care tu o iubeai atât de mult. Mă întreb dacă mai strălucesc. În ochii tăi şi atât. Mă întreb dacă împreună mai formăm un întreg, cum o făceam odată. Un întreg naiv, dar plin de dragoste. Mă întreb dacă sufletul tău încă omoară ca să mă cheme. Mă întreb... Şi n-am răspuns să mă liniştească.

Dar tu ai răspunsul la toate întrebările mele. Spune-mi... de câte ori ai încercat să-mi smulgi săruturile din piele, să scapi de amintirea mea? De câte ori te-ai trezit îmbrăţişând perna cu gândul la mine? De câte ori ai ocupat locul din dreapta cu chipuri pe care nu le-ai reţinut nici până azi? Câte trupuri ţi-au trecut prin mâini până să-ţi dai seama că-ţi lipsesc? De câte ori ţi-am rupt sufletul când ai văzut că sunt a altuia? Şi mai ales... De câte ori mai eşti în stare să înduri, să mă ierţi şi să mă primeşti înapoi?

De ce este nevoie să ne dăm seama că locul nostru nu este alături de Ei, ci alături unul de celălalt? Cât o să mai îndurăm privind cum fiecare se pierde în inima şi-n trupul altora? Cât o să mai suferim sperând că într-o zi celălalt va găsi puterea să ne salveze de la o lungă şi chinuitoare amăgire?

Eu nu am uitat de câte ori te-am alungat. Nu am uitat de câte ori am fost sigură că te vei întoarce. Nu am uitat când ai ales să pleci, să scapi. Nu am uitat ziua în care am plâns ca doi proşti pentru că niciunul nu avea curajul să spună ce simte. Nu am uitat de câte ori ai fost martor la dezamăgirile mele. Nu am uitat că ai fost mereu acolo, indiferent de situaţie.

Şi da, dacă Amor ar fi avut inimă, noi doi eram şi astăzi împreună.

De 4 ani eşti echilibrul meu.

Secondhand Serenade - Fall For You

Remember

2011-01-09T00:47:00.004+02:00

"Iubirea care nu distruge nu-i iubire;
Cum jarul în căldură se preface,
Cel ars de dor uită de nopţi, de zile,
Şi dorul în durere se desface..."

Omar Khayyam- Rubaiyat

Zece luni, două săptămâni şi o zi.

Îţi vine să crezi?

Exces de calm

2011-01-07T20:37:00.003+02:00

Într-o lume în care nu există

Nu se găseşte nimeni să o uite

Deşi parfumul ei încă persistă

De aroma lui nu ştii prea multe.

Într-o lume în care n-a vorbit

Nimeni nu-i va înţelege glasul

A vrut să te facă fericit

Dar nu ai putut ţine pasul.

Şi dacă o vezi mergând pe stradă

Întreab-o: "Cine eşti, domnişoară?"

Aşa o vei lăsa să vadă

Că iubirea e făcută ca să doară.

Şi trupuri de adolescente goale

Îţi vor brăzda cearşaful netezit

Tânji-vei după pielea-i moale

Ce te-a vrut odată neîmblânzit.

Şi nimeni nu ştie c-a existat

Şi nimeni nu-i va rosti numele

Doar tu vei şti ce-a însemnat

Oricât încerci să-i ştergi urmele.

Eşti fericit. Nu are rost să mă întorc.

*heartyou*

Robert Pattinson- Let me sign

Whiskey Lullaby

2011-01-06T21:19:00.003+02:00

Dacă aş avea putere, te-aş condamna să mă iubeşti. Te-aş închide pe veci în inimă, să nu priveşti alţi ochi.

Azi doar liftul mai întreabă de noi. Îi explic că vreau să uit orice dar nu pe tine. Îi cer să mă creadă când spun că vei reveni odată să urcăm până la etajul nouă. De acolo alegem scările pentru că pereţii ne poartă urmele trupurilor din nopţile ce ajungeam beţi de fericire acasă. Uite! Acolo ţi-am scris numele cu săruturi. Ajungem deasupra tuturor şi ne jurăm că nu-i lăsăm să ne despartă. Jurăm că ne uităm pe noi înşine dar nu unul pe celălalt. Şi ne aruncăm în gol strigând ca doi proşti cât de mult ne iubim. Şi ne prindem şi ne susţinem reciproc.

Pe cine mint? Blocul nici măcar nu era al nostru. Era singurul demn de visele noastre. Singurul în care vecinii nu asaltau uşile să ne izgonească. Singurul îndeajuns de înalt încât să ne putem arunca şi să avem timp să ne spunem tot ce simţim în zbor.

Dar stau singură pe marginea ameţitor de îngustă. Îmi fac numărul ca pe un ritual. O piruetă, două, privesc cerul, nu simt nimic. În golul din stomac nu mai zboară fluturii. Mi-au spus că s-au săturat să îmi poarte sentimentele. Mă acuză că îmi bat joc de ele. Mă acuză. Aşa cum fac toţi. Îmi spun că ai plecat din vina mea. Le-am spus că nu te pot obliga să mai simţi. Nu te pot obliga să mă laşi să exist.

Piciorul alunecă. Într-o fracţiune de secundă revin pe margine şi realizez că va fi un drum lung până jos. Nu voi avea cui să-i spun că-l iubesc, nu-mi va spune nimeni că mă iubeşte. Nu va fi nimeni jos să mă prindă. Şi tot golul nu-l voi putea umple doar cu trupul meu. Şi ce fac dacă în zborul meu vântul mă întreabă de tine? Eu ce îi spun? Să-i promit şi lui că vei sări după mine? Ai grijă să îndeplineşti promisiunea?

Sar. Tăcere. Vântul are milă şi mă lasă în voie, să cad liniştită. Nu zice nimic. Îmi cântă doar melodia noastră. Şi printre versuri jură că nu mai bea. Ah nu. asta sunt eu. Jur că nu mai beau din amintirea ta. Nu mai beau vise. Nu mai beau. Până data viitoare. Pământul se apropie... mă îndeamnă să mă grăbesc puţin. Ca şi când nu are răbdare, vrea să mă atingă odată. Şi-l sărut.

Tresar. Sunt în lift. Exact atunci urcă tipul ăla brunet de la zece. Am tras de câteva ori cu ochiu la el. Şi el ne-a observat odată în nebunia noastră. Atunci a ales scările, să nu ne deranjeze. Poate acum rămâne.

-Bună. Te-am mai văzut pe aici. Anca. Încântată.

-Da. Te ştiu. Urc de multe ori pe scări să-ţi simt parfumul, după ce pleacă el.

-El nu mai există.

-Daniel, îmi pare bine.

-De cunoştiinţă?

-Nu. Că el nu mai există. Etajul nouă?

-Doar dacă vrei să mori.

-De acord.

Daniel nu-mi va spune că mă iubeşte. A doua zi voi pleca de lângă el. Pe Daniel îl sărut cu ochii închişi doar ca să te văd pe tine. Daniel mă va urî. Dar până atunci... avem de pictat pereţi.

Totul îţi simte lipsa. Hai acasă!

Brad Paisley & Alison Krauss - Whiskey Lullaby

Dacă Amor ar fi avut inimă...

2011-01-05T21:58:00.005+02:00

Lumina difuză îi atinge pleoapele şi-i vătămează pupila ascunsă după ele. Se încruntă uşor formând o cută fină, încreţită, puţin deasupra locului unde sprâncenele vor să se întâlnească. Îi sărut fruntea şi îşi relaxează muşchii feţei, devenind prada razelor, acceptând parcă o pedeapsă dulce. Mirosul lui îmi leagănă simţurile. Miros de somn, de linişte, amestecat cu vanilie. Mirosul unei dimineţi mult prea tăcute în comparaţie cu noaptea ce tocmai a trecut. Printre jaluzele, soarele încă încearcă să-şi facă loc. Egoistă din fire, îl împiedic. El este doar al meu. Doar eu am voie să îl văd aşa. E dreptul meu. Am fost de acord că hainele mele nu se potriveau deloc cu ambientul, aşa că am ajuns să-i port cămaşa. Când şi cum, nu ştiu, dar ce mai contează? Continui să-l privesc. Zâmbeşte din când în când. Asta îmi face inima să bată mai tare. Îmi place să mă gândesc că mă visează. E atât de dulce! Altădată suspină. Urăsc momentele alea. Mereu mă gândesc că ceva îl macină. Nu vreau asta. Sunt aici să am grijă să doarmă liniştit. Zâmbeşte din nou. Mâna lui mă caută. Sigur m-a visat. Mă ghemuiesc lângă el să-mi poată simţi căldura corpului. Ştiu că se simte bine. Mă strânge la pieptul lui şi simt cum îi bate inima. Realizez că are acelaşi ritm cu a mea. Zâmbesc. Se joacă uşor în părul meu. Aproape s-a trezit. Instinctiv, mâna îi alunecă pe gât. Ştie că ador asta. Îşi plimbă uşor vârfurile degetelor de-alungul gâtului, conturează clavicula, alunecă spre piept şi urcă înapoi. Mă cunoaşte ca pe o poezie învăţată pe de rost. Mă rosteşte vers cu vers, îmi cântă rima, inima îmi bate ritmul. Trăieşte fiecare strofă, mă respiră. Mă inspiră. Sunt muza lui şi în acelaşi timp el este a mea. Eu îi scriu, el preferă să-mi cânte. Şi mă îndrăgostesc iar de el. Şi nu e bine. Mă îndrăgostesc de o imagine. Dar nu mă pot opri. Şi dacă doare, vreau să fie cât mai dureros, vreau să simt. Vreau să-i simt cursul prin vene. Vreau să-l respir în fiecare dimineaţă. Vreau să mă cânte.

Tresare. Mâna îşi abate drumul doar pentru o secundă şi simt cum mi se taie respiraţia. Îmi sărută mâna. S-a trezit.

-Bună dimineaţa!

Degetele noastre se completează perfect. Mă ţine de mână, mă ia în braţe. Mă sărută. Inimile o iau razna. Nici soarele nu poate distruge momentul ăsta. E un vis. E mai bine. E aici. Ştie că sunt aici. Aici am fost mereu, doar că era prea ocupat să-şi dea seama. Ne pierdem gândurile şi trupurile în zorii nemiloşi ce aveau să ne despartă încă odată.

-Bună dimineaţa şi ţie!

*heartyou*

Adriana Mezzadri - Marcas de ayer

Who cares, heart? I do.

2011-01-04T00:00:00.000+02:00

De ce îmi baţi atât de tare în piept

De ce loveşti de-atâtea ori în mine

De ce te zbaţi când el stă drept

De ce aştepţi când el nu vine

De ce te lupţi cu nopţi plângând

De ce îl visezi când el nu ştie

De ce te-nclini azi spre pământ

De ce te stingi de dor, pustie

De ce vrei din păcat să muşti

De ce să-i spui din nou ce simţi

De ce să vrei amor să guşti

De ce vrei să mă scoţi din minţi

De ce să plângi când poţi zâmbi

De ce s-apui când străluceşti

De ce să mori când poţi trăi

De ce să nu vrei să îţi doreşti

De ce te vede tremurând

De ce să-i aminteşti mereu

De ce m-aude suspinând

De ce să ştie cine-s eu

De ce alergi când stau pe loc

De ce nu-ncerci să te fereşti

De ce arzi când nu e foc

Inimă, de ce iubeşti?

Aş fi ales să fiu de un infinit de ori.

În schimb, nu sunt.

În noi, nu sunt.

Nu pot fi.

Beyonce - Broken Hearted Girl

*heartyou*

58

2011-01-03T10:40:00.005+02:00

3 ianuarie 2011.

-Degeaba te îmbraci, de aici nu pleci! Nu te las să pleci.

M-a privit în ochi, era el şi totuşi altul. Aceeaşi privire pierdută, dependentă de mine, dar nu era a lui. O lacrimă scânteia în bătaia soarelui şi părea că zăpada nici nu se compară cu ea. Impunător, părea să mă domine cu autoritatea lui când, de fapt mă implora să rămân. Mâinile reci îmi ţintuiau gâtul, gata să îl sfâşie. A vrut să mă sărute mai mult ca niciodată. Mi-am îndepărtat corpul de al lui şi rânjetul meu i-a zis:

-Îmi pare rău, dar nu-mi mai umbli prin gânduri de 33 de zile. Mie mi-a luat o secundă să te uit, ţie ţi-a luat o lună să te hotărăşti să mă suni. Vezi cum se întoarce roata, dragule? Parcă nici nu vreau să te cred. Tot teatrul ăsta, pentru ce? Ca să ce? Să te fac fericit încă o zi? Şi să renunţ la fericirea mea? Să îţi ocup timpul până găseşti ceva mai bun? Nu.

Era uimit. Copiliţa care altădată i-ar fi sărit în braţe plângând, stătea acum dreaptă, ca o adevărată femeie... stăpână pe sine, independentă. De el.

-Şi atunci de ce ai venit? De ce eşti aici?

-Ştiam că dacă accept să vin va părea că ai câştigat. Nu puteam să pierd expresia feţei tale. E unică. Hihi.

Simţeam cum pierd şi ultima fărâmă de suflet. Nu îmi păsa pur şi simplu. Nu simţeam nimic. Stătea plângând în faţa mea şi eu nu mişcam un muşchi. Eram mândră de mine.

-Ai distrus totul. Cât o să mai rezist? Nu mi-ai fost aproape nici când credeam că o să cedez definitiv. Tocmai tu nu ai fost acolo! Poftim! Astea sunt ale tale. Poţi să faci ce vrei cu ele. Eu am plecat.

Fotografia cu noi. Ursul de pluş. Tricoul lui. El în genunchi plângând.

(Am ieşit. Am cedat. Am plâns. În momentul în care am închis uşa s-a terminat. Cu mine.)

Natasha Bedingfield - I Bruise Easily

Cross my heart

2010-12-31T12:39:00.002+02:00

Cum poţi pretinde că eşti al ei?

Cum poţi cere să fie a ta

Când tu alergi nestingherit

Prin venele alteia?

Cum îţi cauţi Universul în palmă

Şi alegi să nu te uiţi?

Tremuri. Este frig sau teamă

Că nu ştii ce simţi?

Eu nu conjug verbul 'a iubi' la trecut. M-am săturat. Speram ca acum să fie altfel.

Speram să-mi fii prezent.

Şi uite încă ceva ce nu înseamnă prea mult pentru tine

dar pe care eu îl simt cu fiecare celulă.

Ai ales?

Ce?

*heartyou*

Şi da! Mai am acelaşi vis...

2010-12-31T09:52:00.005+02:00

Fluturii nu-mi cern zăpada. Fluturii nu-mi sunt. Fluturii îmi lipsesc acum. Pentru că odată cu ei, respir primăvara. Să mă treziţi în prima dimineaţă de primăvară pură.

Lasă-ţi sufletul să se usuce în căldura corpului meu. Ţi-ai lăsat amprenta în inimă ca-n pernă. Şi ţi se mai plimbă gândurile cu biletul meu de tren? Am părăsit tabloul cum Elvis părăsea clădirea. Am aşternut cuvinte aşteptând să fie digerate. Dar cred că nu ţi-a fost îndeajuns de foame... Suspin. Din lipsă de aer. Îmi lipseşte aerul. Îmi lipsesc multe. Şi totuşi sunt completă şi complexă. Îmi lipseşti direct proporţional cu pierderea gradelor din termometre într-un sfârşit de an. Dar nu am de ales. Nu e o hotărâre ce o iau eu sau o iei tu, se ia singură. Nu am loc. Lângă tine. Nu insist să trec pragul unei uşi ce nu mi s-a deschis din sinceritate. Nu insist să deschid nasturi de rezervă. Nu insist. Nu vreau să fiu ce sunt deja şi ce am fost până acum. Vreau măcar odată să fiu erou.

Şi-mi iau armele să plec la luptă. Deschizând uşa, fotografia ta încă stă lipită de vizor. Am făcut-o bucăţele şi am aruncat-o în buzunar, alături de minciuni şi săruturi. Ţi-am călcat privirea în speranţa că vei simţi. Nu ai simţit. Am tras focuri, dar ai crezut că sunt doar artificii. Le-ai privit, ai zâmbit. Habar nu ai avut. Te-am căutat în mine, te-am căutat în toţi. Ai refuzat să apari. Am căutat ca o nebună. Te-am găsit într-un final agăţat de un alt braţ, spânzurat de o iluzie. Am înţeles.

Totuşi, primăvara aia mai are de gând să vină? Până atunci îmi las sentimentele în comă indusă. Le trezesc peste câţiva ani şi, cu puţin noroc nu vor avea niciun handicap.

Dragule... Ţi-ar mai fi dor de mine dacă aş fi însuşi dorul? M-ai iubi dacă aş fi eu?

Vescan - Pasari Calatoare

And they lived happily ever after, separated...

2010-12-30T17:41:00.005+02:00

Am nevoie să uit de pustiu.

Eu îi cedez locul sub braţul tău. Fericire să-ţi citesc pe chip de departe. Nu mai lupt cu nepăsarea, nu cochetez cu umilinţa, indiferenţa nu mi-e prietenă.

Şi zic că plec.

Şi zici că-i bine.

Şi zic că nu îmi pasă

Şi amândoi ştim că mint.

Câteva ore şi promit că uit. Promite-mi că uiţi. Dar să renunţi din când în când la gol, umple-l cu imaginea mea. Sărut-o şi apoi zâmbeşte.

Eu aici rămân. Am să-ţi dau amintirea înapoi. Cu mâinile îngheţate tot îmi voi îngropa dorinţa. Şoaptele să le împrăştii cu speranţa că se vor pierde în timpanul cuiva, odată. Le voi amesteca în suflet şi le voi decoda anapoda, poate aşa o să înţelegi ceva. Simt cum trece.

Poate nu e atât de greu până la urmă. Poate dacă voi continua aşa nu-mi vei mai rămâne. Poate cu puţin ajutor mă regăsesc şi uit. Poate nu este egal cu Sigur.

Şi ce fac dacă deschizi ochii? Ce fac dacă mă iei de mână? Ce fac dacă hotărârea ta alungă nehotărârea mea? Ce fac dacă lupta dintre nepăsarea ta şi naivitatea mea se pierde, câştigată de un nimeni? Eu nu vreau să ajung din nou la zero. Îmi este bine la minus unu.

Minus un Făt Frumos.

Minus un fragment din poveste.

Minus un grad în inimă.

Simţi şi tu frigul? Eu îl simt. Hai să topim zăpada. Hai să mă încălzeşti. Alungă viscolul.

Imposibil? -Da.

Înţelegi? -...

Spune-mi să nu mă mai întorc.

Dragule, eşti începător. Începător în a mă cunoaşte.

Şi lecţia se încheie aici. Nota zero. Ia loc!

Veritasaga ft Bitza - Oglinda care minte

Sevraj

2010-12-27T21:22:00.000+02:00

Nopţile când îmi adormi încă te visez, te caut aşteptând să mă găseşti. Şi n-am loc în suflet pentru câte aş putea simţi pentru tine. Înseamnă ceva asta?Pentru cine? Că pentru mine ştiu ce înseamnă. Încă o filă ruptă dintr-o carte goală ce urma să fie scrisă. Filă pe care trebuia să te conturez azi mai mult decât ieri, mai puţin decât mâine. Carte ce avea să-şi umple paginile, să le înece în clişee pe care le urăşti atât de mult. Nu am suficient timp să dorm, să te am lângă mine. Noaptea vine cum nu se poate mai nepotrivit, iar zorii te alungă. Şi tu, tu înspăimântat fugi de ele. Nu ai curajul să rămâi aici măcar odată. Să te aperi. Eu nu o pot face în locul tău. Şi aş ucide petale între paginile cărţii, parfumul lor pecetluind pe veci iubirea-mi. Şi mi se umple eul de tine, de imaginea şi amintirea ta. O idilă, iubite. O idilă ce se va stinge... Dar cât este aici, eu nu-i dau drumul, vreau să ardă.

Şi te întreb: Dacă eu vorbesc de tine, tu la care eu visezi?

Şi în fiecare oră fixă, te găsesc şi te pierd iar. Cu regret aştept clipa să pot spune 'a fost odată...'. Mai degrabă aş urla, întrebată fiind: 'încă mai este'. Pentru că în mintea mea vei continua la nesfârşit. Golul umplut acum va reveni, într-un alt Întâi al altei luni. Fă-ţi timp şi iartă-mi. Iartă-mi tot, nu-mi lăsa în urmă şi în mintea ta imaginea pătată. Fă-ţi timp şi pleacă, dar ai grijă să te întorci. Sau, mai bine lasă! Nu te mişca. Rămâi aici iar şi iar.

Nu mai am culoare. Mi-e teamă să nu te şterg odată cu sentimentele. Mi te-ai cuibărit în suflet, m-ai făcut să mă simt ca un copil strâns la pieptul timpului, uitat de rău şi de urât. Şi-acum sunt plină de regrete, de ce aş putea uita. Mi-e teamă să recunosc în faţa mea şi a lumii că nu aş schimba faptul că ţi-am dat voie să-mi inunzi celulele inimii.

Mi-e de ajuns să nu te uit. Mi-ar fi de ajuns să te am. Dar cine sunt eu să îmi doresc ceva?

Cine sunt eu să aspir la noi?

Blue Foundation - Eyes On Fire Zeds Dead Remix

Dragule, dar...

2010-12-27T11:03:00.009+02:00

Urma să spună de atâtea ori
Că se pierde şi se regăseşte
Mereu în aceiaşi primi fiori
Şi continua să mintă că trăieşte.

Şi-a ales clepsidra în care
Timpul ei şi-a vărsat nisipul
Ştia că nu mai are scăpare
Odată ce şi-a văzut sfârşitul.

A ales să nu se întoarcă
Dar ieri a trecut şi ştii tu
Azi a decis să rămână
Să mai flirteze puţin cu infinitu.

Peste buze a surpat pământul
Ca să tacă. Neştiind de fapt
Că-şi consumă dragostea şi gândul
Ucigându-şi sufletul inapt.

Îşi contura umbra inimii
Căci doar atât a mai rămas din ea
A şters umilă urmele iubirii
Convinsă că-i mai bine aşa.

Voia să te înveţe cum s-o cânţi
Să-i răsfiri părul peste partitură
Dar nu te-a putut face să simţi
Dacă ar fi folosit orice măsură.

Pentru voi şi-a omorât trecutul
A ales să ţină capul sus
A întâmpinat necunoscutul
Ce a avut de spus, n-a spus.

A fost cea mereu plecată
Nu de aici, de acum, de tot
N-avea să mai vină vreodată
Dar şi-a spus mereu "nu pot".

Sufletul ei încă te cheamă
Şi arde tot în calea lui
Se stinge încet, plin de teamă
Nu-l auzi, e al nimănui.

Şopteşte-i iar cum o s-o uiţi
Cum altele în loc îţi calcă-n minte
Ea nu-ţi cere să spui ce simţi
Dar nici tu nu ştii ce simte.

Când o să rupi din tine să o faci să vadă
Nu pe EA, pe alta, mai târziu
Să treci de-atâtea ori pe stradă
De câte ori te simţi pustiu.

Nu ai să vezi din nou în toate
Imaginea ei, venind înapoi
Căci ştii şi tu, nu se mai poate
Pe strada mea se merge-n doi!

Alexandrina Hristov - Noi 2

Cine? De ce? De ce nu?

2010-12-26T10:36:00.005+02:00

Trecutului meu:

Răneşte-mă.

Loveşte-mă.

Nu am de gând să te împiedic.

Mă predau.

Ce ai de gând să faci? Să te retragi mulţumit până te stingi sau să mă împingi în prăpastie? Lacrimile mele nu sunt o victorie destul de bună pentru tine? Nu îţi hrănesc dorinţa de a deţine controlul, de a domina? Acum pot doar să promit... Vei fi şi tu în locul meu. Şi dacă nu pot evada acum, cândva am să o fac...

Cad şi mă ridic. Călcată în picioare, mimez încă un zâmbet. Mă simt învinsă dar continui. De ce? Bănuiesc că pot... Da! Pentru că pot! Niciodată nu am renunţat, indiferent de ce s-a întâmplat. De ce să o fac acum când sunt atât de puternică? Nu. Nu am să renunţ.

Am nevoie de tine, dar nu sunt în stare să recunosc. Nici măcar mie însămi.

Am nevoie de mine, dar nu sunt aici. Cel puţin nu cine eram odată. Pentru că dacă vreau să pot trece peste tot, să fiu indiferentă, trebuie să accept că m-am schimbat. Am încercat să las totul în urmă, să fiu o altă persoană, mai bună, să tac, să înţeleg. Asta nu sunt eu. Eu nu am fost prin preajmă. Pentru că e nevoie de suflet si minte ca să poţi exista.

Nu îmi pot privi imaginea reflectată în oglindă, în ochii tăi, în ochii lor. Simt că mint. Şi o fac foarte bine. Singurul adevăr este că mi-aş fi dorit să mă schimb, să fiu altcineva, nu doar o imagine pe placul tuturor. Nu mă defineşte.

Urăsc persoana ascunsă în spatele meu. Urăsc ceea ce sunt.

Ai nevoie de mine? Ai nevoie de un prieten? Nu cauţi unde trebuie, îmi pare rău.

Sparge oglinda! Priveşte dincolo de ce pot vedea ceilalţi. Am nevoie de o secundă şi vei înţelege. Dacă şi tu înţelegi, e bine. Înseamnă că nu vorbesc degeaba.

Îmi este atât de greu să recunosc că... Nu sunt indiferentă.

De data asta, nu.

Michael Jackson- Who is it

"Tu urmezi!"

2010-12-20T23:32:00.004+02:00

În suflet am încă ceaţă. Sunt confuză. Urăsc să fiu indecisă. Vreau să pot spune: "Da, mă! O fac şi pe asta!" şi să nu aud ce zic ceilalţi.

Zilele astea m-am gândit mult la decizia pe care am luat-o. Am avut dubiile mele, dar acum sunt din ce în ce mai sigură că e cel mai bun lucru pe care îl pot face.

Am ignorat strigăte ca: "nu sări!", "nu face asta!", "nu pleca!". Pentru ca apoi să sar în gol şi să mă sting în pustiu. Da! Am un suflet gol. Acolo unde era iubire, acum nu mai e nimic. Pentru că doare prea tare să iubeşti ceva. Nu mă surprinde. Niciodată nu am fost genul care să iubească. Doar că am uitat şi uit asta de fiecare dată când işi pune un Făt-Frumos gheruţa pe inima mea.

Vreau să alung vocea din capul meu care spune că sunt o persoană importantă pentru unii. Vocea asta nu e a mea şi nu mă cunoaşte. Nu vreau să fiu o persoană importantă. Vreau să fiu o cantitate neglijabilă. Aşa deciziile mele n-ar răni pe nimeni.

Vreau să fac ceea ce trebuie, dar mă tem. Mă tem să nu greşesc, să nu regret, să nu pierd puţinul pe care îl am. Dar trebuie să fac ceva odată pentru că nu pot continua cu starea asta. Mă simt diferită. Parcă toate trec prin mine, le filtrez şi păstrez tot ce nu e necesar.

Doamne tu copilă, cât îmi lipseşti! Nici lacrimi nu mai am. Simt că te-am dezamăgit şi pe tine. Doar asta fac în ultima vreme. Ar fi trebuit să fac ceva, dar la dracu'! Ce??? Ce trebuia să fac? De ce nu mi-ai zis? Sau mi-ai zis şi nu mi-am dat seama? Ce proastă sunt. Şi ignorantă. Tu ai cerut ajutor şi eu nu am înţeles.

Dar tu? Tu de ce nu ai înţeles că acum aveam nevoie de tine? Ştiu că în ultima vreme ne-am neglijat, dar de dragul a ce avem in comun, de dragul trecutului nostru, de ce nu ai rămas? De ce ai făcut asta? Dă-mi un singur motiv şi-ţi voi demonstra că ai greşit. Acum mi-ai dat unul să fac ce aveam de gând să fac acum patru luni. Mai ţii minte? Stăteai plângând şi mă rugai să rămân, să te ajut, să ne ajutăm reciproc. Să trecem peste şi să le demonstrăm că nu ne-au distrus şi sufletul? Ţii minte când spuneai să ne tatuăm pe inimă tot ce ne leagă ca să nu uităm? Acum vreau să rup bucăţică cu bucăţică inima care odată purta amintirea unei prietenii ce nu avea să se termine. Nu atât de brusc, de tragic, nu acum cel puţin.

Întotdeauna un duş rece mă face să îmi revin, dar acum oricât aş încerca, nu mă pot trezi din coşmarul ăsta. Şi ştii ce doare? Nu te-ai gândit la mine. Cu tot ce ne leagă, tu nu te-ai întrebat ce se va alege de mine. Cine mă protejează? Cine mai ascultă toate prostiile mele? În faţa cui voi mai avea curajul să plâng ştiind că nu mă va critica şi mă va susţine? Nu. Asta nu a contat. Ai ales calea cea mai uşoară, lăsându-mă în urmă, să trec singură peste tot.

Nu am avut curaj să te privesc azi, dar ştiu că erai frumoasă. Am trecut pe lângă tine şi am simţit nevoia să te iau de mână, să te iau în braţe, dar îmi era teamă să nu fii prea rece. Am început să plâng când am simţit miros de tămâie, de moarte. Nu mi-e teamă, sunt furioasă! Sunt furioasă că nu era acolo să o strâng de gât. Îmi imaginam cum stă lângă tine şi-mi rânjeşte: "Tu urmezi!"

Am ajuns acasă şi m-am ghemuit în pat. Simţeam cum se învârte totul cu mine. Încercam să-mi scot imaginea din cap. Nu de frică, de încăpăţânare. Că ştiu că te-aş urma numai să o distrug. Mi-e rău. Mi-e rău fără tine.

Nu vreau să vin mâine. Nu vreau să văd cum te pierd pe veci sub câteva kilograme de pământ. Nu vreau să mai plâng. Nu vreau să îi văd plângând. Nu vreau să o mai aud zicând: "Cari, de ce ai plecat, mămică?". Mi se rupe sufletul, pe care tu nu l-ai avut.

Talisman - Singur

A ales să plece...

2010-12-19T01:39:00.003+02:00

2008.

-Hai afară. Hai să vezi ce frumos e răsăritul!

-Nu am chef.

-Hai mă, Anca. E prima dată când suntem singure în Vamă şi tu nu vrei să vezi marea?

-O văd foarte bine şi de aici.

-Când ai să treci peste asta?

-Du-te şi distrează-te. Eu o să dorm puţin.

-Bine. Te iubesc. Suntem perfecte.

-Împreună, suntem. Şi eu te iubesc.

2010.

Nu pot să cred. Încă nu pot să îmi revin. Parcă tot cerul a căzut şi acum am deasupra mea un gol imens fără aer. Am vomitat de trei ori şi încă mi-e rău. Nu am mâncat nimic. Mă simt goală, pustie, fără sens. Urăsc viaţa asta de căcat şi ce îmi face. Îmi ia tot ce iubesc. Cum să mai am curajul să ţin la cineva când ştiu că o să dispară? Doare. Doare al dracu de tare. Am rămas singură. Singură cu greutăţi pe care nu le pot duce. O să cedez, dacă nu am făcut-o deja. Vreau să dau timpul înapoi. Acum. Prefer să îmi retrăiesc trecutul. Chiar şi cea mai urâtă amintire. Da! Chiar şi momentul în care ... of. Nu mai contează. Acum nu mai are rost. Nu am putut să reacţionez la timp. Dar de unde era să ştiu?

De ce mi-ai făcut asta? Mă bazam pe tine. Ştiai lucruri pe care nu voi fi în stare să le spun altora. Împărţeam aceleaşi secrete, aceleaşi amintiri urâte. Am trecut prin aceleaşi coşmaruri. Doar tu mă puteai înţelege. Eu ce fac acum? Cine mă mai ajută? Pe mine cine mă ţine să nu cad? Dar tu? Tu de ce ai căzut? Nu am fost suficient de puternică să te ţin... Iartă-mă.

Tu ai fost mereu cea optimistă. Mai ţii minte?

2008.

*-M-am certat cu el.

-Şi eu.

-Mi-a dat lucrurile şi a zis că e definitiv.

-Şi mie.

-N-avem nevoie de ei.

-Avem nevoie doar de noi.

2010.

De ce acum? Imediat vine Crăciunul, nenorocito! De ce? Uram iarna, dar acum o detest. Şi sărbătorile. Şi tot. Vreau să dispară. Ce fac fără tine? Nu mai am pe nimeni... Te urăsc. Jur că te urăsc. Nu aş vrea să mai ştiu de tine. Nici măcar o amintire cu tine nu mai vreau. Am să rup pozele, am să şterg mesajele. Gata!

Iartă-mă. Nu ştiu ce spun. Te iubesc şi îmi lipseşti şi am să preţuiesc fiecare amintire cu tine şi... şi....Vino înapoi! Te rog. Fă asta pentru mine.

Cui am rămas? A cui sunt? Eram a ta şi doar a ta. Erai jumătatea mea. Tot ce era mai bun la mine erai tu. Acum sunt incompletă. Seacă. Defectă.

Cui o să-i spun de el? Şi de ceilalţi? Cui o să-i povestesc de fiecare dată când mă îndrăgostesc şi plâng ca proasta că nu sună?

2008.

*-Ce mult îi pasă.

-Ce ai tu?

-Păi nu vezi, tu? Îmi zice că ţine la mine, că sunt singura... şi nu dă niciun semn?

-Termină tu cu prostiile. Sigur e în comă, e homosexual sau l-au luat ozn-urile. Altă explicaţie nu găsesc.

2010.

Pe mine cine mă iubeşte acum? Cu cine fug de acasă când simt că nu mai suport? Cine îmi fură ciocolata doar pentru că "îşi face griji" pentru efectul pe care îl are asupra mea? Cine îmi dă peste mână când cedez şi vreau să îl caut? Cine îmi pune melodii triste doar pentru că i se pare că sunt frumoasă când plâng şi îi place cum se schimbă culoarea ochilor mei? Cine îmi trimite versuri cu subînţeles la trei dimineaţa? Cine se mai joacă cu degetele pe gâtul meu până adorm? Cine se holbează dimineaţa la mine şi îmi spune că zâmbesc şi spun numele lui în somn? Cine îmi ia apărarea în faţa celor ce mă critică? Cine mă învaţă să fiu tare? Cine?

Ce mai am de făcut? Să te urmez. Eu oricum nu mai am ce face aici şi fără tine refuz să stau. Am zis că împreună învingem şi ne răzbunăm pe nenorociţii ăia. Încă sper că este valabilă promisiunea. Pentru că nu contează cum o facem, atâta timp cât o facem împreună.

Fără tine eu nu mai am nimic. Refuz să cred că ai plecat de bună voie. Că ai ales să mă laşi singură. Ei bine, eu nu vreau să stau singură. Te vreau lângă mine, indiferent cum şi unde.

23:05

...au adus-o fetele. Au zis că le-a spus înainte, dar nu au crezut-o. Nu veni, Ancuţa! Te rog, nu veni mamă! Nu ar fi vrut să o vezi aşa. Pur şi simplu nu a făcut faţă. Era mai grav decât credeam. Deja o luase razna. Ai grijă ce faci. Să nu dea Domnu' să te gândeşti la ceva. Te ajutăm noi, Ancuţa. Stai liniştită, ştii că eşti ca şi copilul nostru. O să trecem peste împreună...

Eu nu vreau să mai trec peste nimic. Nici ea nu a vrut. Împreună până la capăt. Aşa a fost înţelegerea.

Nu e "adio". E "la revedere".

O`Zone - Oriunde ai fi

I've never been good with 'goodbye'...

2010-12-16T22:18:00.006+02:00

A desfăcut pachetul de cărţi.

-Alege.

Asul de inimă neagră.

-Cât de falsă poţi fi!

A aşezat apoi rând pe rând visele.

-Alege

Ezită.

-Să înţeleg că tu nu visezi...

Nu mi s-a părut niciodată dificil să vorbesc direct. Mai puţin în cazul sentimentelor mele. Nu ştiu ce să spun. N-am învăţat. În schimb te-am ascultat atentă. Am acceptat fiecare sfat, fiecare critică, fiecare confesiune.Am vorbit singură. M-ai lăsat să te caut. Să te aştept. Să te cred. Să te vreau aproape. Ştiai ce va ieşi. Nu-i nimic.

Cu fiecare secundă ce a trecut, totul a devenit mai clar.

După ce trece euforia de moment, stai şi te gândeşti "Băi, ce dracu? Până la urmă ce simt?". Ei bine la mine nu funcţionează. Primesc, în schimb, mesaje greşite.

Aş fi vrut să te las să pleci. Oricum o vei face. Şi simt că te ţin în loc. Aşa că aş încerca. Ştiu că nu e uşor, dar mai bine acum decât când va fi prea târziu. Sunt prea laşă.

S-a întâmplat să nu te vreau dar să îmi doresc să fii lângă mine. E un sentiment complex. E ca atunci când ai nevoie de ajutor dar nu vrei să depinzi de nimeni. Eu am nevoie de ajutor să depind de mine.

Vreau să te ştiu acolo. Pentru că mă simt bine. Să îţi aud vocea, să zâmbeşti, să fii aşa cum te ştiu. Să fii cel care m-a făcut să-mi încalc principiile şi m-a făcut să-mi pun întrebări. Vreau să continui să mă critici şi să urli la mine, să mă împaci apoi şi să mă faci să uit de cuvintele aruncate fără să vrei.

Nu vreau să rămâi amintirea de pe fundul sticlei sau ultimul fum de ţigare. Pentru că meriţi mai mult de atât. Nici măcar în cana de cafea nu vreau să te las. Vreau să-mi fie teamă şi îmi este.

Teamă să nu înţelegi greşit.Teamă să nu uit unde te-am aruncat.Teamă.

Spune-mi încă odată cât de dezamăgit eşti. Dă-mi un motiv.

Emalkay - When I Look At You (full)

Din categoria "zile bune"...

2010-12-15T23:14:00.005+02:00

O ia în braţe, e fericită. O ignoră, e fericită. O urăşte, e fericită.

Azi e fericită.

Îmi alergi prin gând, din nou. Sper să nu te plictiseşti.

Mi-e somn şi nu vreau să dorm. Trebuie să iau o decizie. Cât mai repede.

If you want to, I'll stop feeling.

Haide!

2010-12-14T20:53:00.003+02:00

*imadeamistake*

-Vrei să te mint?
-Da. Vreau să încerci.

Mă ia în braţe. Tortura continuă. A mea de data asta.

Confuză? Nu. Deloc. Eu am înţeles. Târziu, dar am reuşit. Ceea ce îmi este neclar e motivul. Al meu, al tău, al tuturor. Pentru că totul se întâmplă cu un motiv.

Ţi-am propus să jucăm ceva. Nu să ne jucăm pe degete. Ai înţeles aiurea. Dacă ai impresia că te voi lăsa, greşeşti. Şi ştii cum aparenţele înşeală? Păi să ştii că aşa e! Şi îmi pare rău. Eu voi fi bine. Tu la fel. Dar ştiu ceva ce nu va reveni.

În fine. Oricât voi abera, nu va avea rost. Nici azi nici mâine. Şi am atâtea de spus. Dar ar fi mult prea simplu. Putem mai mult, nu?

Uite, ca să nu spui că sunt a dracu, îţi propun un alt joc. Tu mă minţi, iar eu fac ce ştiu mai bine. Ce anume? Nu e treaba nimănui. Tu doar minte-mă. Dar depune puţin efort, băiete. Să pară cât mai natural. Hai că poţi.

Şi dacă ar fi să te pui în locul meu, lasă-mă să te mint. Dar dacă tot eşti acolo, pune-mă la punct. Eu nu o pot face.

Nu sunt masochistă. Îmi place doar să văd ce poţi face din mine. Nu mai am nimic de pierdut. Lasă lovitura de graţie pentru un final dramatic. Povestea noastră ar face furori. Asta urmărim, nu? Nu?

Ah, ne minţim, ne minţim. Ne amăgim că simţim ceva.

Iarna e de vină. Îmi îngheaţă simţuri şi sentimente. Le distruge.

Nu mă băga în seamă.

Sheryfa Luna - Il avait les mots

He fucking hates me. And I love it!

2010-12-13T19:53:00.002+02:00

Azi nu.

Într-o altă viaţă, da.

(Între timp am să fac ce ştiu mai bine.)

*heartyou*

Iar ai visat urât, copile?

2010-12-13T14:28:00.004+02:00

2008.

Simţeam o îmbrăţişare rece. Zeci de degete îmi apăsau carnea gata să mă sfâşie. Linişte totală. Simţeam doar pulsul accelerând, aproape să explodeze. O explozie de calm. Presiunea îmi împingea trupul şi-l răscolea cu senzaţii de frică, plăcere şi durere în acelaşi timp. Am simţit cum îmi pierd capul. O bubuitură m-a făcut să trag aer adânc în piept. Mă durea îngrozitor. Nu mă puteam opri. Nu mă puteam mişca. Nu puteam să mă salvez. Degetele îşi pierdeau puterea. Pulsul scădea. Plămânii mă dureau.

Întuneric.

Am simţit o căldură în jurul mâinii stângi. Stătea cu capul plecat şi parcă plângea. Nu înţelegeam ce zice. Se ruga.

-Nu vreau să rămân fără tine. Te rog revino-ţi. Nu-mi face asta. Iartă-mă. Sunt un dobitoc. Din cauza mea...

-Puteţi vorbi. Vă aude. Dar nu o faceţi să vă simtă tristeţea, nu o ajutaţi cu nimic aşa.

-Dar ce s-a întâmplat? Cum?

-Au găsit-o nişte tineri în lacul de la marginea oraşului. Era deja inconştientă.

-Doamne Dumnezeule! Ce am făcut?

-Liniştiţi-vă. O să fie bine.

.....

-Anca? Anca, te iubesc! Iartă-mă! Îţi jur că nu am vrut. Sunt un idiot.

-Şşşş. Pleacă. Te rog. Pleacă.

-Anca?...

2010.

Aştept doar să spui. Şi când o vei face, poţi pleca!

Am să cobor din când în când să verific. Până când epava trupului tău va fi de nerecunoscut.

Mă scufundam odată să-mi amintesc de tine. Acum nu. Mi-e teamă. Nu voi mai încerca să renunţ la mine pentru tine.

Am crescut. Şi altcineva creşte cu mine. Eşti trecut, iar eu trăiesc în prezentul lui.

Am să uit. Cândva.

Bebe - Siempre Me Quedara

Strong on the surface, not all the way through

2010-12-12T10:24:00.004+02:00

Greşisem. Ştiam asta. Dar îmi era atât de greu să recunosc.

Ştia că nu poate fi cum vrea el şi încerca să înţeleagă.

Mi-a spus că pleacă.

Nu mă întreba ce am simţit. Nu cred că pot descrie sentimentul. (Ca atunci când vezi maşina venind spre tine, apoi auzi impactul şi fiarele maşinii în care te afli contorsionându-se în jurul tău? A fost de zece ori mai groaznic)

Orgolioasă, i-am spus să o facă. I-am reproşat că nu mă înţelege. Deşi eu eram cea vinovată, încercam să schimb asta. El nu a căzut în capcană. Era de neoprit. Of, şi cât durea să îl văd chinuindu-se să nu afişeze niciun sentiment.

Simţeam că suferă şi nu puteam să îmi calc orgoliul în picioare să îl opresc. Mă durea îngrozitor. Simţeam cum îmi este smulsă inima din piept. Abia aşteptam să plece ca să pot pune capăt. Să termin cu tot. Deja mă gândeam cum să o fac.

A trântit uşa în urma lui.

-Adio.

Am căzut în genunchi cu mâinile acoperindu-mi faţa. Plecase. De data asta a făcut-o. Eram mândră de el. Nu-l credeam în stare. Şi în acelaşi timp îmi doream să nu-l fi provocat.

Eram singură. Din nou. Tăcerea camerei apăsa greu. Doar suspinele tăiau adânc în carne vie.

Într-un moment s-a întors să-mi spună că mă iubeşte. Plângea.

Lacrimile mi-au lovit obrazul şi mirată m-am întrebat dacă îl iubesc şi eu.

M-am aruncat spre el, l-am lovit cu pumnii în piept.

-Nu mă iubeşti. Scoate-mă de aici.

Şi continuam să-l lovesc. Să înjur.

M-a luat în braţe.

-Loveşte-mă cât vrei dar nu vei putea ieşi din pieptul meu.

Nu mai aveam putere. Eram copleşită de sentimente pe care credeam că nu le voi avea vreodată.

Îl iubeam?

M-am trezit speriată. A fost un vis.

El nu era acolo să-mi cer iertare. Eu încă plângeam.

Linkin Park - Leave Out All the Rest

Aici Realitatea, răspunde!

2010-12-11T20:48:00.008+02:00

Când am pierdut? Eu nu ştiu. Ce simplu era odată. Un "nu" hotărât şi ştiam. Era mereu spre binele meu. M-am pierdut undeva pe drum, naivă. Îmi este dor de mine.

Aş vrea să poţi vedea ce văd şi eu. Şi nu te pot face nici măcar să vrei. Ca şi când aş încerca să sparg zidurile groase ale unei cetăţi să o pot cuceri. Şi apoi să-ţi arăt cât de mândră sunt. Mi-e teamă să nu sparg zidul greşit şi să distrug totul. Prefer să nu reuşesc să fac nici măcar o zgârietură decât să am un eşec când cred că sunt aproape de reuşită. Prefer să ştiu de la început.

Urăsc să fiu nesigură. Urăsc să-mi găsesc consolare în vicii.Urăsc faptul că am ajuns patetică pur şi simplu. Nu e nevoie să spui. Ştiu asta. Observ şi singură. Cel mai rău doare când încerc să păstrez aparenţele. Nu pot.

Uite cât m-am schimbat. Câte am pierdut. Şi nu mă opresc aici.

Azi am realizat ce s-a întâmplat de fapt acum ceva timp. Sunt şocată cel puţin. Am ales să blochez amintirea, dar m-am trezit la realitate. S-a întâmplat şi nu poţi schimba asta, copilă proastă! Nu credeam că îmi voi aminti . Dar bănuiesc că nimic nu se uită cu adevărat. Îmi vine să urlu, să plâng, să imi dau pumni.

Cred că asta o să şi fac.

Kelly Clarkson-Because Of You

Puţină atenţie şi pentru tine

2010-12-09T16:41:00.004+02:00

Dacă îţi aduci aminte bine, numele ei era în nuanţe de verde.

Vreau să ai o imagine în minte. Fata merge mereu plictisită, mereu neatentă la ce se întâmplă în jur. Pare nebună, pierdută, ştiu. Imaginează-ţi-o mereu cu capul pe sus. Priveşte-i zgarda. E o javră, nu? Ok. Acum priveşte-i coloana vertebrală. Are tupeu. Priveşte-o în ochi. Reci, goi. Nu te cunoaşte. Indiferentă. Are impresia că lumea e la picioarele ei. O figurantă. Te priveşte cu scârbă. Cu siguranţă se crede superioară. Cum îşi permite? Păşeşte sigur, te loveşte când trece pe lângă tine. E clar. Plină de fumuri.

Trage concluzia. Sunt o javră nebună cu tupeu. Sunt o figurantă plină de fumuri. Sunt rece, indiferentă. A! Nu la mine te refereai? Ba da. Eu cred că da.

Acum imaginea reală. Tipa asta nebună merge în fiecare zi în aceeaşi cameră şi se gândeşte ce dracu ţi-a făcut ţie să-i vorbeşti aşa. Îşi arată zgarda, tupeul doar pentru a te ţine la distanţă. Ştie că-i poţi face rău. Ochii ei reci reflectă indiferenţa faţă de voi toţi. Are mai mult curaj ca tine, idiotule! Are curaj să se mintă în fiecare zi.

O cunoşti de undeva. Merge pierdută, iar tu habar nu ai la ce se gândeşte. Nu te observă. Fierbi când vezi că nu îţi răspunde cuvintelor urâte. Poate nu are lumea la picioare, dar pe tine te are cu siguranţă.

TU eşti singura javră.

Rihanna - Hard

Reciclez!!

2010-12-07T22:56:00.006+02:00

Poţi spune multe lucruri despre un bărbat doar urmărindu-l o perioadă în habitatul său natural. Asta înseamnă de obicei locul în care se simte cel mai bine.

Obişnuiesc să mă îndrăgostesc de zâmbet. Dacă un băiat îmi zâmbeşte sincer, cu tot sufletul lui, mă poate face chiar şi să tremur. Ador zâmbetul stângaci, zâmbetul precedat de cuvintele: "iartă-mă" , "eşti frumoasă" , "te iubesc", zâmbetul de după un sărut şi zâmbetul copilăros.

Azi mi-am găsit inima printre rufele murdare aruncate pe podea. Am ridicat-o, am scuturat-o şi am pus-o la locul ei. Mă simt bine. Altădată o căutam luni întregi şi o găseam rătăcită ba pe la el pe acasă, ba prin locurile pe unde ne plimbam. Îngheţată, apoi reîncălzită, aruncată prin noroi, spălată, uscată, prăfuită, ştearsă, începe să-şi piardă calităţile. Este măcar posibil ca o inimă sa se uzeze? Adică s-ar putea să nu mai iubească din cauza neglijenţei cu care am tratat-o? Mă înfioară doar gândul.

Oare îi pot schimba bateriile? Sau poate are încărcător. Poate dacă o vopsesc din nou şi îi schimb piesele o să fie bine. Ah stai. Nu cred că merge. Nu e o maşină sau un aparat electrocasnic.

Şi totuşi vreau să o repornesc. Măcar încă odată. Poate acum nu se va mai opri. Cel puţin asta îmi doresc. Să îi mai dau o şansă. Pentru el. Pentru noi. Nu garantez că voi reuşi, dar încerc. Am nevoie de ajutor.

P.S.: Cumpără-mi nişte baterii, ca să fim siguri!

Michael Bolton & Lady GaGa - Murder My Heart

Nebunul de alb

2010-12-07T17:00:00.004+02:00

De-ar fi să caut motive să te-ador,
Nu aş găsi motiv să nu o fac.
Şi de-ar trebui să caut până mor,
Te-aş căuta pe tine, pe tine iar
Şi nu m-aş opri din căutat
De-aş şti că nu e în zadar.

De-ar fi să-ţi spun tot ce gândesc
M-aş urî pe mine doar
Căci ştiu că am să mărturisesc.
Şi n-ai avea nici pic de vină
Doar că-mi iei minţile uşor
Şi se întâmplă des să ţină.

De-ar fi să mă întrebi ce simt,
Nu ştiu de aş răspunde sincer,
Nici nu cred că pot să mint.
Nu minciună e ce aş spune
Ci nesiguranţa-n mine
Că nu aş şti cum o să sune.

Dar acum că mi-ai cerut să spun
(Cum şi ce anume, nu înţeleg)
Am stat puţin să mă adun.
După mult timp de gândire
(Sper că nu te-am plictisit)
Am ales să-ti spun sincer:
Te-aş vrea lângă mine. Eşti deosebit.

Sper să-ţi placă. Dacă nu, asta e !
Lenny Kravitz - Again

Bla bla-uri de iarnă

2010-12-06T17:05:00.003+02:00

Bă băiatule! Cel mai scurt weekend posibil. Nu pot să cred că l-am pierdut... aiurea (cel puţin spus). Adică, cu excepţia serii de sâmbătă ( nu e nevoie de explicaţii, se subînţelege.).

Vestea proastă: A venit iarna. Pe bune acum. Urăsc perioada asta. Nu că ar fi ceva rău, dar parcă lipseşte ceva.

Vestea proastă nr.2: Nu mă mai surprinde nimic. Da! E de rău. Totul e monoton, plictisitor, etc. Nimic diferit, nou, ...special...

Vestea proastă nr.3: Mihai e în New York şi în curând pleacă în Anglia. Sunt invidioasă, dar o să-i calc pe urme ( sper ) cât de curând. Oricum, îţi urez un drum bun, dragule! Sper ca tu şi... logodnica ta să aveţi parte de sărbători cât mai frumoase. Deja mi-e dor de tine.

Vestea bună: Nu există. Dar cine ştie?! :)

Mă simt ciudat. Parcă aş fi singurul om care nu a intrat în atmosfera împuţită a iernii. Singura care nu simte că vin sărbătorile. Nici n-am chef să împodobesc bradul de Crăciun. Aştept revelionul (party şi atât).

Mai e puţin şi s-a dus şi anul ăsta. Dacă ar fi să-i dau o notă, i-aş da 7 pe plan sentimental, 9 la distracţie, 3 pe plan psihologic, 7 privind sănătatea. O medie de... 6,5. Nu, nu am de gând să rotunjesc!

Am un singur regret: M-am schimbat enorm, din fericire pentru voi.

Tu regreţi ceva?

P.S.: Mihăiţăăă! Asta e pentru tine, my englishman! (you got to love Sting :X)

Sting - Englishman in New York

Rămâi, dar nu definitiv

2010-12-05T21:08:00.003+02:00

Nu ştiu ce ai încercat să faci şi sper că eşti mulţumit de reuşită. Nu te urăsc, n-am să o fac, nu-mi stă în fire. Bine, poate pentru o zi am făcut-o, dar am realizat că ura mea nu te afectează şi am păstrat-o. Îţi doresc să fii fericit pentru că nimic nu doare mai tare.

A! Încă un lucru, când îţi iei lucrurile, ia-ţi te rog minciunile, iluziile, planurile ce le aveam împreună, dar lasă-mi un ultim sărut acolo, pe oglindă. Nu-l şterge.

Când vei veni, nu voi fi acasă. Să te mişti repede că nu vreau să ne întâlnim. Dacă mai găsesc ceva, îi dau foc.

P.S.: Încă mai am cămaşa şi mirosul tău. Ia-le! Le-am ascuns într-un colţ, pe undeva prin dormitor. Nu mă supăr dacă nu le găseşti.

Praf în ochi - Locul ei

Tu!

2010-12-02T20:00:00.004+02:00

Ce vrei să-ţi spun? Că stau lângă tine şi simt că nu te cunosc? Păi nu te cunosc. Ăsta e adevărul. Vrei să te mint? Să-ţi spun că te iubesc? Nu o pot face. Pentru că nu simt asta. Încă.
Scuteşte-mă de toată drama şi spune doar "Vreau să fii lângă mine", "Vreau să mă cunoşti", "Vreau să mă iubeşti. Nu aici. Nu acum. Cândva.", iar eu îţi jur că o voi face. Voi face tot ce-mi ceri cu condiţia să ştii şi cum să ceri.
Nu îmi este deloc uşor să văd cum tot aerul ăsta al meu de superioritate dispare la prima briză ce-ţi poartă parfumul. Nu îmi este uşor să mă îndrăgostesc iar şi iar de un necunoscut. Nu vreau să îţi ştiu nici măcar numele. Îmi este de ajuns să te privesc. Dar cere-mi, voi face şi sacrificiul ăsta.

Am o stare de melancolie. Nu suport chestia asta. Cred că este egal cu a fi mahmur. De fapt... chiar asta e. Mă răscoleşti mereu. E deja un obicei al tău.

Nu,nu. Nu o să-mi găsesc scuze. Sunt revoltată. Revoltată îţi spun! Probabil din cauza ta. Sau a mea. Cert este că mă satur şi eu la un moment dat să simt aceleaşi lucruri. Vreau să diversific "paleta de sentimente". Şi simt că nu am timp. Că pleci. Sau plec. Sau chiar încep să cred că vine sfârşitul lumii şi eu tot limitată în sentimente voi fi. Sucks.

Ai remarcat că aberez? Fac asta des în ultimul timp. Sunt din ce în ce mai patetică. Şi ciudată. Şi ştiu că îţi place aşa, dar nu mai sunt sigură . Poate te saturi şi tu. Te plac. Mult.

Mi-ai dat lumea peste cap, străine. Iar!

Michael Jackson - Stranger in Moscow

Urăsc iarna.Dar mai mult te urăsc pe tine.

2010-11-26T21:36:00.006+02:00

Cât pot să urăsc iarna.
Cu fulgii ei încăpăţânaţi,
Oameni din ce în ce mai indispuşi,
Mai grăbiţi, mai înfriguraţi.
Cât pot să urăsc iarna.
Şi ştiu că vine iar
Nu mă scuteşte odată
Pentru un an măcar.
Cât pot să urăsc iarna.
Îmi aminteşte de tot
Ce a fost şi nu mai vine
Şi mai rău:
Îmi aminteşte de tine.

Cât pot să urăsc iarna.
Cu străzile ei poleite
Urăsc să-mi văd imaginea
Fără tine lângă mine,iubite.
Cât pot să urăsc iarna.
Mă înfioară zilele ei
Nu doar frigul şi vântul
Ci însuşi gândul:
Că acum eşti al ei.

Cât pot să urăsc iarna.
Nici nasul îngheţat
Nici geamuri înflorate
Nici bradul luminat
Nici cadouri scumpe
Nici casa călduroasă
Nici măcar familia toată
Nu mă învaţă să uit
De ce a fost odată.

Cât pot să urăsc iarna.
Şi ştii că îmi lipseşti
Iartă-mă şi te rog
La mine să nu te gândeşti.
Căci oricât tu mi-ai lipsi
Mie mi-e bine aşa...
Nici imaginea fără tine
Nici nasul îngheţat
Nici fulgii încăpăţânaţi
Nici chiar la gerul însuşi
Nu aş renunţa
Să te am, iubite,
Din nou în preajma mea.

JOAN JETT - I Hate Myself For Loving You :(

Nu pleca!

2010-11-20T17:39:00.002+02:00

Nu am apreciat niciodată ce am avut până nu am pierdut. Uite-mă acum în pragul disperării când pericolul de a pierde singurul bărbat important din viaţa mea este imens.
Ciudat,dar nu este vorba de nicio fantezie,amăgire,idilă de a mea, spre nemulţumirea celor ce abia aşteaptă să critice,fără a cunoaşte situaţia.
Nu am realizat niciodată ce fac. Cât rău îi fac. Le fac,amândurora. De la cele mai mici discuţii până la cele mai mari certuri şi fapte ale mele.Nu am realizat niciodată cât efort depune pentru a mă mulţumi mereu. Nu am realizat că de fiecare dată când mă critică, o face spre binele meu, să mă îndrepte. Nu am realizat că o vorbă bună spusă la momentul potrivit valorează enorm. Nu am realizat că tăcerea are un ecou mai mare decât o ceartă. Nu am realizat că îl pot pierde oricând. Nu am realizat pur şi simplu.
Astăzi mica mea bulă a perfecţiunii s-a spart. Am deschis ochii şi am văzut că viaţa nu e aşa roz. Imaginea lui mereu lângă mine, mereu gata să îşi îndeplinească rolul când viaţa mă lovea în plin, s-a destrămat. Mi-am dat seama pentru prima dată că nu va fi mereu acolo să-mi spună "Ţi-am spus eu!". Mi-am dat seama că are nevoie să ştie că nu m-am maturizat atât de mult încât să nu mai am nevoie de ajutorul lui.
Am nevoie. Şi am realizat prea târziu.
Iată-mă în situaţia în care eu, cea care nu credea în nimic din ceea ce ţine de religie,cum izbucnesc în plâns de zeci de ori pe zi şi zic: "Doamne,ia-mi ce vrei,fă-mi ce vrei,numai lasă-l lângă mine.". Şi aş da orice ca ei să poată trăi veşnic. Din moment ce asta este imposibil nu îmi rămâne decât să sper că ziua de mâine aduce veşti bune în ceea ce îl priveşte.

Fă-te bine repede şi hai acasă,tată!

All over again

2010-11-16T21:54:00.004+02:00

Am solicitat încă o întâlnire de urgenţă între minte şi suflet. Mă satur să trag la sorţi şi să pierd mereu. Instictul nu funcţionează niciodată. Singura soluţie este o propunere unanimă a celor două părţi.
Raţiunea întotdeauna îmi protejează sufletul. Ca pe un copil naiv ce se lasă influenţat de o lume prea dură cu el, prea reală. Ca pe o fiinţă mai fragilă decât sticla, ce riscă să se spargă la cea mai mică atingere. Mereu a fost asa. Mereu raţiunea a jucat rolul protector, matur, responsabil. Sufletul întotdeauna a luat-o razna ajungând să fie rănit de fiecare dată, fără excepţie.
Iată-mă la o răscruce,unde încerc să găsesc o cale de a împăca ambele părţi importante ce-mi conduc viaţa.Ascult tremurând ce au de zis.

Sufletul: Ai încredere în mine,ştiu ce fac. De data asta am dreptate,simt. Ce rost are să exist dacă nu mă iei în seamă?
Raţiunea: Ştim foarte bine unde ne duc deciziile tale, nu e prima dată când te întorci plângând şi ea te aruncă undeva ca pe o cârpă uzată, conviinsă fiind că numai tu eşti de vină.
S: Dar de data asta simt că e bine. Merită. Îmi asum riscul.
R: De ce să îţi asumi riscul, când poţi la fel de bine să stai liniştit şi să laşi totul să se rezolve de la sine...
S: Niciodată nu o laşi să mă ia în seamă. Mereu eu greşesc. Tu eşti perfectă. Pentru ce să las totul să se rezolve când poţi să rişti şi să câştigi?
R: Aici nu eşti la loterie, nu te arunci pur şi simplu şi spui "ce o fi,o fi!", iar dacă eşuezi, mai incerci odată. Trezeşte-te la realitate. Doar tu vei avea de suferit. Tu şi ea. Eu nu am nimic de pierdut.
S: Dacă nu ai exista tu, ar fi totul perfect. Tu îi spui mereu să mă pedepsească, tu îi spui să nu mă asculte. Raţiunea presupune inteligenţă, dar prostia în cazul tău bate cantitativ.
R: Foarte matur. Ei uite de ce nu te ascultă. Eşti ca un copil revoltat. Plin de sentimente de doi bani, visător, pentru tine totul e roz. Trezeşte-te! Te distrugi!
S: Prefer să mă distrug şi să simt că trăiesc decât să mă închid într-o bulă de sticlă şi să gândesc excesiv fiecare mişcare în parte.

Bine! Gata! Încetaţi. Mă doare. De data asta voi lua în seamă raţiunea. Am să încerc să las totul să se aşeze conform firii.

S: Nu realizezi cât ai de pierdut. Eu mă dau bătut. M-am săturat să încerc să te învăţ să iubeşti, să mă asculţi, să rişti.
R: Nu are nevoie să rişte. Nu are nevoie să iubească. Aşa nu o poate răni nimic.

Nimic nu mă poate răni.Sună bine.

Patrice - Same Ol' Story

După Sinaia

2010-11-16T19:39:00.003+02:00

Un sfârşit de săptămână cel mult groaznic.

Am schimbat brusc locaţia când Andrei a simţit că este ceva în neregulă cu mine. Iată-ne pe amândoi în maşina lui, gonind spre Braşov.

-Vrei să vorbeşti despre asta?

-Hai măi Andrei, ce întrebare e asta? Arăt eu ca un om care e gata să spună tot ce-l freacă? Lasă-mă în puii mei cu faze de genu.

-Bă frate. Tu mai ai puţin şi-mi inunzi maşina şi taci? Măcar să ştiu ce să fac în seara asta cu tine.

-Cine e la tine?

-Păi.Alex, Cătă, probabil Ana şi prietenul ei...şi nu mai ştiu..

-Mergem la tine.

Am ajuns să-mi petrec o minunată seară de duminică cu toţi foştii posibili şi una dintre cele mai nesuferite persoane existente.

Am jucat cărţi. Nu aveam nicio satisfacţie când îi băteam. Niciun regret când pierdeam. Eram în transă.Încă nu puteam să realizez ce cursă pe cinste a făcut viaţa mea într-un singur weekend.

Stând la masa din sufragerie,într-o lumină difuză, simţeam cum privirile tuturor cădeau pe firul lycra al dresurilor, pe rochia scurtă şi se opreau la faţa descoperită a unui copil de vreo paişpe-cinşpe ani ce a plâns pentru o notă proastă. Machiajul nu mai exista de vreo trei ore. Chiar luasem nota proastă,la o materie ce nu are legătură cu şcoala. Picasem examenul chiar. Din nou.

Cum am putut fi atât de proastă şi de credulă? Cum să mă înjosesc în faţa unui nimic? De ce m-am purtat frumos cu ultima persoană care merita asta? Nu îmi puteam explica de ce m-am lăsat călcată în picioare fără să spun nimic.

-Anca!!

Piciorul lui Alex îmi loveşte pantoful. I-am aruncat cea mai răutăcioasă privire posibilă.

Cu Alex a fost ceva scurt. El a fost premiul de consolare acum ceva timp,după ce îl cunoscusem pe Andrei şi am aflat că nu sunt genul lui. A durat 2 săptămâni,până ce, sub influenţa alcoolului, Andrei mi-a spus că de fapt mă place dar nu se putea certa cu Alex.

Andrei a apărut în momentul perfect. Se întorsese din Cipru (cred) exact când Mihai s-a cuplat cu Natascha. A fost ca un pansament pentru mine. Şi mai este, ocazional.

Cătă.Cu el a fost ca într-un carusel. Ba el voia să fie cu mine si eu nu ştiam că există,ba eu voiam să fiu cu el şi el se răzbuna.A ţinut cam o lună. S-a pierdut totul rapid...

Pe niciunul nu l-am iubit. Au fost doar ocupaţii minore.

Ana mă urăşte de când aveam vreo treişpe ani şi toţi băieţii voiau să stea cu mine.De când suntem "prietene" mi-a copiat fiecare mişcare în speranţa că va fi băgată în seamă.Am fost cu fiecare băiat pe care l-a plăcut.Fără să depun eforturi prea mari.Nici azi nu mă are la inimă şi observam cât de bine se simte .

Ei iată cum împarte ultima mână din seara aia. Îi aud cum oftează, gen: "Pfaa. Ce cărţi de căcat!". Nu îi înţelegeam. Aveam cărţi atât de bune...

Nu a durat mult până am câştigat. Ameţită de la chef,dau pe gât ultimul shot şi mă ridic clătinându-mă. Andrei mă prinde de mână şi mă duce în cameră. Îmbrac pijamalele lui şi mă bag în pat. Mă sărută pe frunte,ceea ce mi s-a părut ciudat dar drăguţ. Am adormit instantaneu cu gândul că vineri o iau de la capăt în Bran.

Şi a urmat un vis frumos.

ATB - Renegade

Iubeşte-mă!

2010-11-02T17:23:00.003+02:00

Nu vreau să continui să mint.Să te mint.Să mă mint.

Nu vreau să mai depind.De ceva.De cineva.

Nu vreau să mai sper.La mai mult.La mai bine.

Nu vreau să îmi mai fac iluzii.Că îţi pasă.Că simţi ceva.

Nu vreau să mai cred.În tine.În noi.

Nu vreau să mai simt.Ceva.Orice.

Nu vreau să mai spun "nu vreau".

Aveţi de gând să mă iubiţi?Nu?Da?

Mulţumesc.

Nosferatu - Cine Te Asteapta featuring Boosh, Gabi Pecheanu & Mary M (Kreuzet Prod )

Primesc doar ce merit.Asta înseamnă...

2010-10-27T15:16:00.003+03:00

[Aminteşte-mi de lucrurile care contează cu adevărat.Aminteşte-mi de tine.]

Tu-mi eşti iluzie,iar eu iubesc realitatea.Îmi eşti inaccesibil.Eşti perfect,eu nu.

O să înţelegi.Dacă nu,măcar încearcă.Când o să reuşeşti,caută-mă!

Eu plec.M-am săturat.

De data asta definitiv.

Nonsens

2010-10-26T23:24:00.005+03:00

Vreau să plec.Nu ştiu unde.Departe.Să scap de tot.M-am săturat de sentimentul ăsta de nepăsare de care mă lovesc la toţi cei din jur.M-am săturat să caut răspunsuri şi să nu le primesc.M-am săturat să încerc să mă schimb.M-am săturat de nervi,coşmaruri şi amintiri neplăcute.

Te-aş distruge fără să clipesc.Te urăsc din toată inima şi totuşi ştiu că nu te-ai putut abţine firii tale.Nu aş vrea să te mai văd vreodată.Ţi-aş lua şi ultima suflare.Dar ar fi prea uşor pentru tine.Azi m-am gândit prea mult la ce s-a întâmplat.Aş vrea să dau timpul înapoi.Aş vrea să pot să uit.Am nevoie de cineva.E greu să recunosc.

Am o ultimă dorinţă.

Bullet For My Valentine - All These Things I Hate

Pentru EA

2010-10-19T14:56:00.003+03:00

Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain. – Dimitrie Cantemir

Ce pot spune despre EA?Orice cuvânt ar fi de prisos,căci doar eu pot înţelege ce înseamnă persoana ei.Doar eu simt cum îmi lipsesc motivele să mă ridic atunci când cad,în lipsa ei.Doar eu înţeleg ce efect are un simplu zâmbet ce mi-l dă fiinţa asta.Doar eu ştiu cât de greu trec peste toate fără EA.

Aş putea spune că o iubesc,dar ar însemna ridicol de puţin în comparaţie cu ce simt cu adevărat.Uite-mă cum scriu despre iubire,când ştii că nu obişnuiesc să fac asta.Dar datorită ţie,îmi este uşor.

Mi-ai crescut,copile,încă puţin.Dar rămâi aceeaşi.Mereu gata să mă asculte când aberez de toate prostiile mele.Mereu acolo când mi se pare că se duce tot.Mereu copilu ce-mi umple ziua cu agitaţia şi energia ei.

Uite-ne după atâţia ani.Nu ne-am certat niciodată.Şi dacă am făcut-o, a fost lipsit de importanţă şi nu ne aducem aminte.Mereu împreună.În orice zi,în orice loc,în orice situaţie,în orice bancă.

Cu tine învăţ mereu altceva.Am învăţat că am nevoie doar de oameni ca tine în viaţa mea.Am învăţat că unii vin şi pleacă,dar prietenii rămân aceiaşi.Am reuşit, alături de tine, să iau decizii cât se poate de corecte.Am învăţat că un om mic poate avea un suflet mai mare decât el.

Ai fost acolo când a venit,când a plecat,când a venit iar.Ai fost acolo să-mi spui când să iert şi când să-i las să plece.Ai fost acolo când am plâns şi ai avut grijă să plec de lângă tine cu un zâmbet pe faţă cât mine de mare.Ai fost acolo când am câştigat,dar şi când am pierdut.Ai fost prima căreia i-am putut spune tot ce mi se întâmplă.

Tu eşti...iubita mea,scumpa mea,copilu meu,febleţea mea,motivul pentru care zâmbesc în fiecare zi,antidotul împotriva depresiei,umărul de care am nevoie,sprijinul de care duc lipsă de atatea ori când nu te am prin preajmă.Tu eşti sufletul meu pereche.Tu şi numai tu.

Orice aş avea nu îmi ajunge fără tine.Dacă ar mai fi ceva să cer pe lumea asta,ar fi să nu te pierd niciodată.

Ce naiba eşti tu pentru mine?Nu eşti tot.Încă mai este loc să-mi umpli inima.Şi ştiu că faci asta zilnic.Puţin câte puţin.Pas cu pas.Rămâi acolo pentru mult timp.

Degeaba încerc să scriu într-un post pe blogul ăsta nenorocit tot ce însemni pentru mine.Nu are rost.Ştii deja.Şi dacă nu ştii,fă cumva să afli.

Nu îmi ajunge timpul să-ţi mulţumesc că îmi eşti alături,că mă susţii şi mă suporţi.Vreau doar să te rog să-mi promiţi că nu vei înceta niciodată să o faci.

La mulţi ani,kid! Te iubesc.

Adda - Prietenie adevarata

Şi cu mine cum rămâne?

2010-10-17T02:21:00.002+03:00

Vrei crimă?Îţi dau crimă!

Uite.Îmi omor orgoliul.Ţi-l ofer pe tavă.Înfruptă-te,bestie!

Vrei ficţiune?Îţi dau ficţiune!

Îmi închipui cum te distrug fără să mişc un deget.Sunt un fel de Al Capone în varianta sadică feminină.

Vrei realitate?Îţi dau realitate!

Te-a lăsat când aveai mai mare nevoie de ea.Întreabă-te de ce.

Vrei suferinţă?Îţi dau suferinţă.

Ia din a mea.Nu mai am loc sub zâmbetul ăsta fals.

Vrei fericire?Îţi dau fericire!

Eu oricum nu mă pot bucura de ea.

Vrei iubire?Îţi dau iubire!

Învaţă doar să o păstrezi.

Vrei idei?Îţi dau idei!

Sinucigaşe?Măreţe?Creative? Am de toate.

Vrei viaţă?Îţi dau viaţă!

Îţi dau zile,luni,ani.Ia-le pe toate.

Vrei bani?Îţi dau bani!

Am ajuns să licităm suflete.Trupuri vii.

Vrei noroc?Îţi dau noroc!

Sper doar să-l poţi duce.

Şi cu mine cum rămâne?

Eu cui rămân?

Vrei pe cineva?Ia-mă pe mine!Aşa cum sunt.

Sick Puppies - All the Same

Adio,John!

2010-10-16T22:08:00.005+03:00

Mă priveşte.Ochii ăia negri de javră ascunşi după genele rimelate în exces încearcă să-şi păstreze cumpătul.E ciudat cum poate arăta atât de perfect până şi într-o situaţie ca asta.Picioarele lungi sunt chiar şi mai atrăgătoare când stă în genunchi.Parcă îi aud gândurile.Dezertoare nenorocită.I-aş rupe fir cu fir părul blond.Fals.

-Click-

Fără să-mi dau seama,ridic piedica.Începe să plângă.Nu pot simţi decât plăcere.Şi asta mă sperie.Când am devenit un monstru?Când am hotărât să mă hrănesc cu viaţa oamenilor?Sunt obişnuită să mă hrănesc cu sufletele lor.Le devorez la micul dejun,prânz şi cină,dar nu am omorât pe nimeni niciodată.Nu în mod direct.M. mă încurajează.Îmi prinde mâna şi fixează ţinta."Doar aşa mă vei putea avea." şi mă sărută pe gât.

1,2 focuri.Tremur.Sânge.Natascha e moartă.

E incredibil ce pot spune cu sticla în mână.Acum că efectul Pinotului a trecut,pot reflecta asupra celor întâmplate.Natascha e bine ,undeva în Veneţia cu prietenele ei.M. a fost cu mine tot weekend-ul.Ca amici,desigur.Am discutat vrute şi nevrute.Şi-a cerut scuze de mii de ori.L-am iertat,aparent,pentru a avea ocazia să stau cu el.

Ce a fost în capul meu?M. e prea bun pentru mine.Nu sunt făcută pentru o viaţă alături de John şi scaunele lui din piele neagră.Am gustat prea mult din modul ăsta de viaţă.E timpul să mă întorc la origini.M. a apreciat.Se vedea că i-a plăcut compania mea.Mereu văd asta.Mi-a spus cum căsătoria lui cu Natascha e din interes financiar benefic ambelor părţi.Îmi spunea că a ales să discute deschis despre sentimentele lui faţă de mine în speranţa că voi înţelege şi voi accepta ce trebuie să facă.Ciudat,dar nu mă interesa.Am realizat că M. e mai mult o obsesie.O dezamăgire venită din partea mea.Un eşec.De asta ţineam să îl recuperez.Dar acum am de gând să las lucrurile să-şi urmeze cursul.Dacă e fericit cu Natascha,să fie!Chiar dacă mă doare.Dacă îi e bine singur,să fie.Pentru că cea care sunt acum nu e pentru el,îi face rău.Profit de ultima fărâmă de umanitate şi am să-l las în pace.Mă întorc la programul meu nocturn,mereu pe drumuri,mereu distrată.Până apare un alt Făt-Frumos care să mă dea peste cap şi să mă aducă pe drumul cel bun.Până atunci rămân cu sărutatul broaştelor.

Prostuţa de mine.Mereu impulsivă.Acţionez aiurea.Vorbesc aiurea.Asta sunt.

O să-mi lipseşti,John!

Tiziano Ferro - Ti Voglio Bene

Asasin în devenire şi o iubire mai veche

2010-10-15T19:05:00.005+03:00

Paharul de Pinot Noir aproape gol.În mâna dreaptă un G.Mă întind în fotoliu şi încerc să-mi scot din cap discuţiile cu M.Greu.

Ieşirea a fost prelungită puţin cam mult,iar ciocolata înlocuită cu coniac,ca mai apoi să încerc vodka.M. continua să mă învinovăţească pentru toate rahaturile ce i s-au întămplat,spunea că din cauza mea a făcut chestii ce l-au băgat in căcat,etc.Apoi întorcea foaia şi dădea vina pe el.Îşi plângea de milă,iar eu,fată faină,nu contestam nimic.Pe tot parcursul serii nu am mai comentat.Oftam din când în când uitându-mă la ceas şi ascultând aberaţiile unui M. din ce în ce mai beat.

M-am simţit uşurată când am văzut farurile lui John (Mercedesul lui M.).În final mergeam acasă.Nu m-am simţit deloc în pericol deşi ştiam în ce stare conduce,trecusem eu prin altele mai rele.

Ceea ce m-a şocat a fost discuţia din maşină.Mi-a povestit de Natascha,prietena lui jumătate rusoaică-30% româncă-20% alte naţii.Mi-a explicat cum trebuie să stea cu ea.Cum depinde de ea.Nu înţelegeam nimic.Singurele cuvinte care mi-au rămas în cap au fost "Deschide torpedo-ul.Ai acolo invitaţia la nuntă."

A fost momentul în care îmi doream ca iubirea mea,John,să lovească primul parapet şi să rămânem acolo.Îmi închipuiam deja cum trag de volanul lui în timp ce goneam cu 150 km/h.Când am văzut imaginea lui John distrusă,m-am speriat şi am strigat s-o lase mai încet.

Ţin mult la maşina aia.Tipic mie.

Am deschis invitaţia."Mihai A. şi Natascha Mult-Prea-Neimportantă-Pentru-A-Reţine-Numele vă invită să le fiţi alături...bla bla bla...pe data de 21 iunie 2011...."

-Mihai! Mihai,nenorocitule! De ziua mea?Opreşte! Opreşte acum am zis! Opreşte dracului!

A oprit speriat,iar eu pentru prima dată am vomitat tot ce băusem.Mă ţinea să nu cad,în timp ce eu nu ştiam ce să fac să îmi revin.I-am aruncat invitaţia în faţă şi am urlat.Dar nu mai ştiu ce i-am zis.Probabil cât îl urăsc şi că nu vreau să-l mai văd.Da.Asta e.

S-a uitat la mine şi a încercat să-mi explice că Natascha a ales ziua şi că nu a putut să o convingă.Târâtura! Ahh aş merge la nuntă doar să-i rup picioarele schiloadei Sunt-Prea-Perfectă Natascha.Am blestemat-o toată noaptea.

Aveam în gând să merg pe jos acasă,dar mai aveam de mers 4 kilometri prin pustiu,noaptea.

M-a lăsat în faţa casei.Aproape plângeam.

Ce se întâmplase cu M. care ar fi făcut orice pentru mine?Să o lase pe aia nu intra în "orice"?Oare dacă i-aş cere să o lase,dacă aş promite să renunţ la ceea ce sunt acum,pentru el?Dacă i-aş jura că el ar fi singurul,m-ar asculta?Ce proastă,ce proastă!Cum să fiu atât de oarbă?Cum să cred că M. va fi mereu căţeluşul pe care îl sun să mă facă să mă simt mai bine?Cum să cred că va rămâne singur doar pentru mine?Cum să nu îmi închipui că după atâta timp în care l-am tot respins,se va sătura?M. al meu nu trebuia să se sature!Trebuia să fie acolo!Pinot nenorocit.S-a terminat sticla.

Încă una.Ahh.E bun.

Rămân şi fără G.

Mă simt deprimată.

~~Mihai se însoară,iar eu nu pot face nimic.~~

Nu.nu.

~~Mihai se însoară şi tot ce pot face este să accept situaţia cât mai graţios posibil.~~

Pe dracu!

Mihai va fi al meu din nou.Chiar dacă asta înseamnă să o omor pe Natascha.

Madonna - Revolver ft. Lil Wayne

Istoria se repetă (II)

2010-10-14T17:05:00.002+03:00

Mi-a comandat ca de obicei o ciocolată caldă cu multă frişcă.Ceea ce m-a surprins este că şi-a comandat un ceai,deşi eu îl ştiam un om al cafelei.În fine.Până am primit ce am comandat am avut parte de cea mai stânjenitoare situaţie posibilă.El nu zicea nimic.Eu nici atât.Ne uitam unul la celălalt ca şi când ne-am fi înţeles şi aşa.

Într-un final,am profitat de faptul că ne-a fost adusă comanda pentru a sparge gheaţa.

-Cum de ai vrut să ieşim?Nu ne-am mai văzut de ceva timp...

-Dacă tu numeşti 10 luni,2 săptamâni şi 2 zile "ceva timp",e "ceva" neînregulă cu tine.

Am simţit cum îmi iau foc obrajii.Era clar un reproş.Până la urmă eu sunt cea care l-a tot respins după ce m-a ajutat atât.Sincer,nu-mi părea rău.Eram doar stânjenită.

-Probabil ai dreptate...

Şi mi-am îndreptat atenţia la formele de frişcă din ciocolată.

Nu a mai suportat şi mi-a prins violent mâna.

-Ce ai mă copilule?Ce e cu tine de la un timp?

-Ce vrei să spui?N-am nimic.Sunt chiar ok.

-Îţi jur că nu am vrut să te mai văd.Am acceptat să ţin legătura indirect.Chiar am acceptat postu ăla nenorocit la Bucureşti doar ca să nu am motive să vin să te văd.Şi habar n-ai de câte ori am vrut să mă urc la volan şi să gonesc spre tine când simţeam că iar ai ceva.Când eram sigur că ţi-a făcut alt dobitoc ceva.Nu ştii de câte ori îmi imaginam că vin spre tine şi te iau în braţe şi îi rup capu ăluia!Habar nu ai!

"Îţi jur că nu am vrut să te mai văd." Mă ura.Mă ura şi mă iubea în acelaşi timp.Mihai mă iubea.Acum nu mai sunt sigură.

-Atunci de ce ai ales să te intorci?Du-te dracu la Bucureşti!Acolo poate eşti fericit.Aşa nu mă mai vezi şi îţi e mai bine.

Mâna lui îşi pierdea din putere şi îl simţeam cum tremură.Avea o privire pe care i-am văzut-o rareori.Ca un copil prins asupra faptului,aşteptând să fie pedepsit.Ăsta era Mihai când îşi dădea seama că e un dobitoc.

-Nu asta trebuia să înţelegi,copilule.Voiam să zic că aş fi făcut orice pentru tine,să te ştiu bine.Am ales totuşi să mă întorc pentru că simt cum în fiecare zi vorbesc cu o altă Anca.Şi vreau doar să ştiu de ce.Vreau să-ţi văd mutrişoara aia când încerci să mă minţi.Să-ţi văd ochii cum se ascund după genele alea enervant de lungi când îţi vine să plângi.Să văd cum strâmbi din nasu ăla mic înainte să râzi printre lacrimi.Nu voiam să pierd toate astea vorbind la telefon.Acum spune-mi ce s-a întâmplat.

Ce puteam să-i spun?Că sunt geloasă pe iubita lui?Că am ales să fiu mai rece cu el ca să-i treacă toate prostiile ce le are cu mine?Că dacă aş putea i-aş smulge fiecare bucăţică din inimă pe care e scris numele meu?Că aş da timpul înapoi să nu fi mers în seara aia la concert?Că mi-aş fi dorit să nu mă fi cunoscut?Aşa poate era fericit.Şi nu mă simţeam ca ultima ticăloasă.Dar nu.

-Nu am nimic măi Mihai.Sunt doar obosită.A fost o vară plină.Ştii şi tu tot ce s-a întâmplat.Ştii ce am făcut.

-Of,Anca...Jur că dacă aş putea ţi-aş şterge din minte toată vara asta.Nu ştii cât m-a disperat când mi-ai povestit de rataţii ăia.Când mi-ai spus că...

-Nu acum,Mihai.Am ales să uit.Lasă-mă să încerc măcar.Vreau să trec peste.

Şi din nou s-a aşternut liniştea.

Mihai mă iubea.Acum nu sunt sigură.

Tibi Scobiola - Nu pot sa uit
Asculta mai multe audio diverse

Istoria se repetă

2010-10-13T15:30:00.006+03:00

06:23- "hei hei.te-ai trezit? eu unu nu am somn.spor la şcoală"

Una dintre minunatele dimineţi în care Mihai mă trezeşte.Nu e ca un ceas deşteptător,e mai bun.E a nu ştiu câta oară când opresc alarma şi arunc telefonul de parcă alt rost n-ar mai avea.Şi parcă ghiceşte că mă trezesc greu şi mă sună,sau îmi mai trimite câte un mesaj drăguţ,să fie sigur că nu pierd vremea aiurea.Totuşi,nu îi răspund.Mă grăbesc şi nu aş vrea să pierd trenul.

Mihai e genul de băiat care nu ascunde ce simte.E indiferent şi distant,dar odată ce îndrăgeşte pe cineva,lasă la o parte imaginea asta şi devine o persoană minunată.Se poartă frumos şi ştie să vorbească.Inteligenţa lui iese la iveală în general când se supără.Doar când este serios poţi vorbi cu el.Ceea ce se întâmplă rar,el fiind un tip groaznic de amuzant.

Dar Mihai pe care îl descriu eu e plecat undeva.Nu ştiu unde.Acum vorbesc cu alt Mihai.Un Mihai sobru,serios şi parcă mai temător ..de ceva.Sau cineva.Nu l-am întrebat de ce.Simt că voi afla.

07:44- "copilule!te-ai trezit?uite cât e ceasul!"

07:50- "calmează-te.sunt la şcoală.îmi beau ciocolata."

07:53- "sper că nu fumezi."

07:55- "mă ştii pe mine să fumez?ce naiba?"

08:00- "hai lasă tu dumele.fuguţa la ore."

Mihai.Mereu grijuliu.Şi dacă îl întreb de ce are grijă de mine,îmi răspunde sec "dar nu mă bag.faci ce vrei".Of.Chiar nu pricepe că ador să îmi spună ce să fac,doar pentru a-mi da motive să nu-l ascult.Dar nu.Eu cu acest Mihai nu mai am nicio legătură.Doar prietenie.Aşa că mă abţin.Nu îmi permit să "mă joc" aşa cum fac cu ceilalţi băieţi.

Între mine şi Mihai a fost ceva frumos.Ceva ce nu poţi uita uşor.Sau chiar deloc.El mă cunoaşte mai bine decât oricine.Uneori mai bine decât mine.

11:05- "copilu.azi la cât scapi?"

11:22- "la 2."

11:23- "te aştept"

Cel puţin ciudat.Pe Mihai nu l-am mai văzut de mult timp.Nu ştiu motivul.M-a evitat de când...ei bine să zicem... de când am decis să o luăm pe căi diferite.În schimb am păstrat legătura.Foarte strâns.Prea strâns.

Ies cu el.

danity kane stay with me
Asculta mai multe audio diverse

Adio!

2010-10-07T18:00:00.005+03:00

Ghici ce?Mi-ai trecut.Am lăsat tot ce mă lega de tine.Mă simt al naibii de liberă.De astăzi am alte priorităţi:

-Am să învăţ să iubesc. Şi de data asta nu numai pe mine.

-Las deoparte toate regretele şi tot ce mă apasă.

-Nu mai ascult toate minciunile.

-Îmi fac timp pentru mine.Timp cu mine.

-Nu mai renunţ la nimic în favoarea dragostei.

-Anulez ideea de mai sus.

-Renunţ la vicii.Asta include cititul,băuturile de toate genurile şi privitul în oglindă.

-Dacă stau bine să mă gândesc,nici ideea de mai sus nu-mi surâde...

-Voi sta singură.Cât pot rezista.

-Îmi fac ordine în viaţă.

-Scap de persoanele faţă de care nu simt nicun fir de interes.Aici intră "minunaţii" bărbaţi cu care nu am nimic în comun,prietenii ocazionali,persoane prea puţin cunoscute.

-Renunţ la ieşitul excesiv prin cluburi,la chefuri,prin baruri...Bine...măcar să le reduc.

Hm.Probabil n-o să schimb eu prea multe,dar măcar încerc.În fond,nu pierd nimic şi rămân aceeaşi.Lista rămâne deschisă.

Ah.Şi să revin la ideea de bază: Du-te ! Pa!

Tina - Pleaca
Asculta mai multe audio diverse

Vouă!

2010-10-03T20:32:00.004+03:00

"Vrei să mă impuşti dar scoti arma şi tragi cu ea invers..."

Nu mai ştiu unde am auzit asta sau de ce încep aşa.Pur şi simplu nu-mi trece altceva prin cap si oamenii cer un post nou.Am hotărât să las deoparte persoanele pentru care am scris până acum şi să scriu pentru persoana formată din voi toţi.Voi cei care aveţi o satisfacţie nebună la vederea imaginii mele reflectată pe podea.Nu-i dau nume personajului pentru că toţi la un loc nu meritaţi.

Aşa că:

Dragă X,

Pentru plăcerea nebună pe care o ai când mă vezi plângând,uite-mă!Încă nu înţeleg de ce mă urăşti atât.Nu am să-ţi cer iertare pentru că am crescut.Asta pare să fie singura mea greşeală.Nu plâng pentru tine,plâng din cauza ta.Picăturile astea fierbinţi şi sărate îmi sapă obrazul adânc.Nu suport să mă priveşti.Poate pentru că ştiu ce-ţi trece prin mintea aia împuţită când mă vezi.Nu suport să mă cunoşti, să-mi cunoşti slăbiciunile. Nu suport să-mi vorbeşti, să mă critici. Nu suport să-mi zâmbeşti,să mă minţi.Nu te suport.

Din fericire pentru tine,scutul meu e încă slab şi poţi face tot ceea ce nu suport.

Din fericire pentru mine,se întăreşte pe zi ce trece.

Şi aleg să închid totul într-un loc ascuns,să nu las să iasă la iveală sentimente,stări,emoţii.Tac şi înghit.Pentru că altceva nu pot face.Pentru că eşti prea mult.Prea mult să mă pot descurca singură.

Ce naiba fac? De ce scriu asta? De ce acum?Nu ştiu.Nu întreba.Mă apucă din când în când.

Hai comentează şi acum! Doar atât ştii să faci.De atât eşti capabil.Nu ai încerca nici de-al naibii să înţelegi,să te pui în locul meu.E mai uşor să critici.

Nu cer compasiune.Doar linişte.Vreau doar să taci.Să trăiesc sau să mor liniştită.Atât.

Cu sinceritate,

aceeaşi Anca.

Avril Lavigne - Losing Grip
Asculta mai multe audio diverse

"Te porţi de parcă nu îţi pasă..."

2010-09-13T00:18:00.008+03:00

Ştiu.
Nu sunt genul de fată care îşi arată afecţiunea faţă de ceilalţi.Dar asta nu înseamnă că nu simt nimic.Poate nu par cea mai dulce fiinţă existentă în lumea asta,dar cine e mereu dulce?Poate par că nu dau doi bani pe faptul că îmi spui că mă iubeşti,dar crede-mă că nimic nu mă face mai fericită.

Dincolo de imaginea asta de "lasă-mă să te las!" am un suflet.
Dincolo de "nu îmi pasă" e o noapte întreagă nedormită.
Dincolo de "te-am uitat" sunt atâtea lacrimi.
Înţelege doar că nu pot să arăt.Mi-e frică.Lasă-mă să fiu aşa.
Nu mă obliga să-ţi spun că te iubesc.Nu ştiu să iubesc.Nu încă.Învaţă-mă.
Nu râde dacă îmi scapă o lacrimă pe obraz.Pentru mine înseamnă durere.
Eu nu mă pot regăsi in povestea Julietei,dar mă potrivesc perfect în propria poveste.Aşa că nu căuta în mine ceea ce vezi în alţii pentru că eu nu pot fi altă persoană.
Sunt deseori confuză.Îmi pun întrebări la care nu pot răspunde singură.Dar găsesc răspuns în tine.În persoana ta.
Analizez.Mă îndoiesc.Las să treacă timp.Gândesc.Asta sunt eu.
Nu,nu sunt de piatră dar am o imagine a naibii de dură.Şi nu pot permite să dispară.
Şi dacă tu crezi că atitudinea ta de om indiferent mă face să îmi dau seama ce pierd,te înşeli.Eu nu văd decât o persoană incapabilă să mă accepte aşa cum sunt,un om care încearcă să mă schimbe,iar eu nu am nevoie de asta.
Eu am nevoie de răbdare,înţelegere si respect.
Am nevoie de tine,aşa cum erai odată.Şi ştiu că şi tu ai nevoie de mine.

Îmi pasă.Nu te-am uitat.

Bullet - A fost odata
Asculta mai multe audio muzica

Leapşa

2010-09-10T00:45:00.004+03:00

“Ai citit vreodată sufletul unui om?”
Nu.Nici nu am încercat.Şi nu sunt mândră de asta.

“Ai auzit cântecul unui suflet căzând?”
Nu.Sau nu mi-am dat seama.

“Ai zâmbit cand ţi-au smuls sufletul si l-au călcat în picioare?”
Da,deşi nu ştiu cât de convingătoare am fost.

“Ai privit apusul unei iubiri care nu a răsărit?”
Da.A durut.

“Ai murit cand ai uitat să iubeşti?”
Nu.Pentru că nu poţi uita ceea ce nu ai invăţat.

“Ai sărutat sufletul unei persoane până când a început să sângereze?”
Niciodată.

“Ai primit nimic?”
De multe ori.

“Ai stat cu ochii deschişi de teamă ca lumea să nu dispară?”
Am stat .Nu de teamă ca lumea să nu dispară.Pur şi simplu de teamă.

“Ai vazut cum ninge într-o zi de vară?”
Am văzut cum un suflet rece poate să ingheţe şi ultima rază de soare.

“Ai văzut vreodată inima cerului?”
Nu,din păcate.

“Ai ajuns unde doreai?”
Nu ştiu ce îmi doresc.

Asculta mai multe audio Muzica

Şah mat!

2010-08-31T00:44:00.003+03:00

Încerc să mă regăsesc în lucruri

Ce altădată îmi păreau tot

Şi doare să mă simt străină,

Să mă văd cum eram nu mai pot...

Încerc să mă caut prin tine

Dar privirea-ţi fuge in gol

Opreşte durerea,te rog,

Sufletu-ţi miroase a mine.

Încerc să-ţi vorbesc dar mi-e greu

Când cuvintele mi-s pline de teamă

Mă priveşti,zâmbeşti,

Dar tăcerea ţi-o alegi ca armă...

Vorbeşte-mi.Promite-mi că tu nu vei dispărea când vine Septembrie.Spune-mi că tu nu iubeşti doar vara.Minte-mă că vom avea un viitor împreună.
Răspunde-mi: Când va fi mai rău,ce vei face? Vei pleca şi tu? Nu.Tu vei sta aici să lupţi.Să fii alături de mine,aşa cum nimeni n-a făcut-o.În schimb,eu te voi păstra ca cel mai de preţ lucru pe care îl am.Te voi iubi aşa cum nu a făcut-o nimeni şi-ţi voi da totul.
Învaţă-mă să-ţi fiu pe plac şi să fac totul aşa cum îţi doreşti.Pe tine te las să faci ce vrei din mine atâta timp cât îmi permiţi să-ţi arăt cine sunt cu adevărat.
Arată-mi cum trebuie să fiu.Dovedeşte-mi că meriţi să mă schimb.Prefă-te că îţi pasă,iar eu îţi jur că-mi arunc masca şi voi face cunoştiinţă cu tine.
Permite-mi să fiu eu.Copilul aiurit.Fără minciuni.Fără machiaj.Fără haine.Nu ai nevoie decât de mine.Şi eu de tine.
Nu am nevoie de pioni.Eu îmi vreau regele.
Şi când îmi fac mişcarea,voi fi nevoită să-mi cer iertare.
Îmi voi ridica masca şi o pun la locul ei,acoperind copilul.
Orgoliul mi-e prea mare să mă lase să iubesc...

Asculta mai multe audio Muzica

Ghicitoare

2010-06-24T22:09:00.007+03:00

Bună.
Ştii cine sunt?Nu?Îţi explic.
Nu privi in trecut.Nu mă vei găsi acolo.Amintiri vechi,sparte în mii de bucăţi asemeni sticlei,nu-şi au rostul,crede-mă.
Nu sunt nici în prezent.Dar îţi văd fiecare zâmbet,fiecare lacrimă.Nu mă vei găsi aici.Aşa că nu mă căuta.
Mă găseşti în viitor.Dar să nu priveşti prea atent că nu are sens.Viitorul se schimbă cu fiecare moment distrugându-ţi visurile şi aruncându-te înapoi pe pământ.
Încă nu ţi-ai făcut o idee în legătură cu cine aş putea fi?
Ok..Voi continua.
Eu îţi aduc din regret calmul.Mă priveşti cu speranţă.Eu urmez.Continui.Sunt.
Voi continua să exist până în ultima ta zi.Şi chiar dacă tu nu mai eşti,eu rămân acolo pentru altcineva.
Sunt ceea ce poţi numi "ideal".Pentru unii chiar asta sunt.Pentru alţii sunt iluzie.
Sunt ceea ce trebuie să aştepţi şi să speri că va apărea.
Unii mă preţuiesc mai mult decât preţuiesc aurul.Alţii nici nu îmi simt existenţa.
Şi tocmai când credeai că devin prezent,eu tot acolo sunt,în viitor.

Acum ştii?
Bună din nou.Eu sunt Mâine.

Dragă ...

2010-06-22T00:05:00.006+03:00

Nu ştiu cum să încep...
A trecut mult timp...sau poate prea puţin.
E prima dată când vorbesc cu tine în felul acesta.Mă gândesc că poate o să auzi cândva.După cum probabil ştii,ieri a fost ziua mea.Nu a fost cea mai grozavă zi,dar deja îţi este cunoscut motivul.
Îmi lipseşti din ce în ce mai mult.
Mi-am pus o dorinţă la miezul nopţii,cum făceam împreună odată.Nu şiu dacă se va împlini,deja nu mai cred în lucrurile astea.Da!Când ai plecat,ai luat şi partea asta din mine,din noi.Partea care credea că orice e posibil.
A venit iar vara.În fiecare vară te văd cum pleci.Am acelaşi vis de fiecare dată când mă gândesc la tine.Ceea ce se întâmplă des.
Îmi lipsesc dimineţile în care ne pierdeam în aşternuturi dormind şi fugind de primele raze ale soarelui.
Îmi e foarte greu să scriu.Poate părea fără sens,dar noi ştim despre ce e vorba.
Îmi este dor să vorbesc cu tine.Erai singura persoană care mă suporta ore în şir discutând despre cele mai stupide lucruri.Mai ţii minte?
Acum nimeni n-are răbdarea necesară să-mi asculte ideile copilăreşti.Încă un motiv să-mi lipseşti.
Îmi lipseşte sentimentul de protecţie pe care îl aveam cu tine.Nimeni nu putea să-mi facă rău.Şi acum sunt singură.
Am atâtea să-ţi povestesc...De atâtea ori am simţit nevoia să plâng pe umărul tău.De atâtea ori mă aşteptam să fii acolo să-mi spui când greşesc.Deşi nu te ascultam niciodată,îmi plăcea când îmi spuneai "Ţi-am zis eu!"
Ştiu că eşti aici,oriunde...Şi îţi spun încă odată...Îmi lipseşti enorm.
Te iubesc.

Şaptişpe!

2010-06-21T01:14:00.005+03:00

Încă un an.Încă un milion de zâmbete.Încă nu ştiu care sunt sincere.Încă un şir de lacrimi ce pare să nu se mai termine.Încă o dragoste ce va trece odată cu timpul.Încă o dorinţă pusă la miezul nopţii ce nu se va împlini vreodată.

Încă un an.Încă odată vă mulţumesc că existaţi şi că-mi faceţi viaţa mai frumoasă.Încă odată spun că de ar fi să o iau de la capăt,tot cu voi aş face totul.Încă odată îmi doresc să dau timpul înapoi ca să pot face aceleaşi greşeli iar şi iar.Încă odată spun că nu regret nimic.

Încă un an.Aceiaşi prieteni.Mereu acolo.Acelaşi copil.Mereu nemulţumit.Încăpăţânat.Impulsiv.Sincer.

Încă un an.Eu.Aici.Aceeaşi.

Listă de dorinţe

2010-06-17T15:19:00.009+03:00

N-am să-ţi cer să-mi dai lumea.Nici măcar o fărâmă din ea.Pentru că nu vreau lumea.Şi e în regulă că nu mi-o poţi da.Şi nici zile nu îţi cer.Sper că am destule.Nu îţi cer nici marea,nici cerul,am şi eu.Nu îţi ceream inima , doar un loc în ea.Nu vreau să mă auzi,vreau să fiu cântecul ce-ţi rămâne în minte la nesfârşit.

Of.Îmi doresc să pot arunca literele la fel de uşor cum îmi aruncaţi voi sentimentele.Sau să rup din gânduri cum rupeţi voi din suflete.Şi să mă trezesc o singură dată fără să fiu nevoită să-mi scutur părul de frământări.Îmi doresc să pot adormi liniştită, să nu fiu urmărită de sentimentul ăsta nenorocit că nu aparţin nimănui,niciunui loc.

Îmi doresc să cazi în genunchi şi să-ţi ceri iertare.Să realizezi ce ai făcut unui copil.Să mă strângi în braţe,să mă rogi să uit.Să mă minţi că nu se va mai întâmpla.Eu ţi-aş spune să te ridici şi să pleci,pentru că acum nu mai sunt cea pe care o făceai să creadă tot ce spuneai.Îmi doresc să mă mai răneşti o singură dată.Pentru că acum aş şti exact ce să-ţi spun.

Îmi doresc să rup una câte una corzile chitarei.Chitara care mi-a cântat balada şi care mă făcea să plâng de fiecare dată când o atingeai.Acum plâng când văd cât de proastă am fost.Chitara aia nu cânta doar pentru mine.

Îmi doresc să plângi de fericire când o să o vezi cum pleacă.Pentru că oricât mi-aş dori să simţi ce am simţit eu,nu îmi pot dori ca tu să suferi.Îmi doresc să găseşti alt copil din care să faci un monstru dornic de răzbunare,dacă asta te face fericit.Îmi doresc să înveţi să cânţi şi la alt instrument,în caz că îţi distrug chitara.Îmi doresc ce e mai bun pentru tine,chiar dacă nu meriţi.Pentru că ştiu că vei face atâtea suflete să sufere,încât ce rău ţi-aş putea dori acum nu se compară cu ce-ţi vor dori ele.

Fii fericit!Roata se învârte.

Îmi cer iertare...

2010-06-06T21:42:00.004+03:00

Astăzi îmi voi cunoaşte sfârşitul.Viaţa îmi va fi curmată înainte să înceapă.Cu ochii pătaţi de lacrimi şi durere,mama jură că nu va da înapoi.Jură că nu va suferi din cauza unei greşeli ca mine.Deşi unde mă aflu lumina e un lucru străin,sunt sigur că lumea e plină de culoare.Nu am să văd niciodată asta,nu voi avea şansa să cunosc viaţa,să fiu cineva.Nu voi putea simţi aerul curat sau ce înseamnă să râzi.Nu voi şti ce înseamnă dragostea.Dacă aş putea vorbi cu mama,i-aş alunga tristeţea şi lacrimile.

Mamă,dacă mă auzi,lasă-mă să-ţi mângâi chipul.Lasă-mă să îţi arăt că sunt un dar,nu o povară.Aş putea fi fetiţa ta.Sau un băieţel mândru de mămica lui.Îmi pare sincer rău dacă te rănesc.Nu o fac intenţionat.

Mamă,dacă mă auzi,promit să nu plâng prea mult şi să fiu cuminte.Exact aşa cum vrei tu,mami.Vreau să-ţi simt mainile delicate.Vreau să mă cunoşti.Poate voi fi timid.Sau agitat.Înalt sau scund.Trist sau fericit.Poate am zâmbetul tău.Poate sunt ca tine.

Mamă,dacă mă auzi,răspunde-mi: ce am făcut să mă urăşti atât de mult?Te aud plângând şi ţipând intr-una.Aud şi alte sunete străine.Alte voci.De ce te ceartă,mamă?De ce îţi spun să scapi de mine?Ce înseamnă asta?Mi-e frică.

Mamă,dacă mă auzi,vreau să-ţi spun că nu-mi place tata.S-a purtat foarte urât când i-ai spus despre mine.Mi-a fost frică,mami,tare frică.De ce a plecat?Eu sunt de vină?Lasă,mami,poate aşa e mai bine...

Mamă,mă auzi?Nu se mai aud voci.Suntem doar noi.Astăzi mergem la doctor să mă vezi?Ştiam că vei face ceea ce trebuie,mami.Vezi?Nu ai nevoie de ei.Ei nu te înţeleg.Cât mă bucur că ne vom vedea!

Mamă,mă auzi?Ce înseamnă cuvântul "avort"?Mama...?

Mamă,dacă mă auzi,spune-le să se oprească!Mă doare!Mama!

Mamă,ştiu că nu mă poţi auzi.Sunt în cer acum.Nu mai simt durere.Poate doar în suflet.Îmi cer scuze,mamă,dacă te-am rănit.Nu am să mi-o iert niciodată.Am fost o greseală.Dar te iubesc enorm.Te mai gândeşti la mine?

La mulţi ani,copile!

2010-06-01T23:50:00.006+03:00

Vreau să găsesc mâine nefericirea aruncată într-un colţ întunecat,uitată printre pânze de paianjen,târâtă prin umbre şi lăsată să piară.Aş privi-o cu dispreţ şi i-aş spune: "Ţi-ai făcut-o cu mâna ta,copil prost!".Acolo aş lăsa-o să putrezească.să se usuce şi să dispară.O să realizez că nu iubesc mai mult pe lumea asta decât nenorocita asta de răzbunare.Setea asta de a plăti cu aceeaşi monedă.Dorinţa de a distruge şi ultima fărâmă de inocenţă din mine.Ha!O să mă simt norocoasă.O să respir lumina caldă a soarelui şi voi simţi miros de iarbă.Miros de plastic.Şi n-am să simt durere.

Pentru că ăsta e adevărul de rahat!Mi-am făcut-o cu mâna mea.Acum tac şi suport consecinţele în speranţa că mâine o să găsesc nefericirea unde îi este locul.

Pentru că ieri am simţit că nimic nu mă poate atinge.Şi n-a fost aşa.M-am dat bătută deşi mie mi se părea că sunt mai rezistentă ca niciodată.Am avut impresia că e bine ce fac.Dar,ca de obicei m-am înşelat.Am pierdut trăind cu iluzia că dovedesc cât de puternică sunt.

Pentru că azi m-am trezit cu un gol în stomac.Şi nu,nu cerea hrană.Simţeam pentru prima dată după atata timp o emoţie ciudată,pe care voi aţi numi-o "fluturi".Dar nu,nu există aşa ceva.Este de fapt un sentiment de avertizare."Nu!Nu face asta.Opreşte-te!O să regreţi." Dar tu continui să mergi,crezând că ai fluturi în stomac din cauza dragostei.Şi nu vei învăţa nici din greşeala asta.

Pentru că,din păcate,mâine nu voi găsi nefericirea spânzurată pe undeva.Va fi în tot şi-n toţi.Pentru că e o parte din noi.O parte pe care oricât am încerca să o înlăturăm,nu vom reuşi nici măcar să o diminuăm.

Halal zi!

Pentru copilul din mine.Şi cel din tine.

La mulţi ani,copile!

Pentru ei

2010-05-09T18:57:00.003+03:00

Îmi spui că sunt goală pe dinăuntru.Că sunt incapabilă să simt ceva.Te înşeli.Sunt pe jumătate plină.Golul ce-l faci tu e deseori umplut de ei.Îmi spui că sunt oarbă.Că nu pot vedea ce pierd.Te înşeli.Le câştig în fiecare zi dragostea.Mă acuzi că sunt aiurită.Că nu sunt cu picioarele pe pământ.Te înşeli.Ei sunt gravitaţia mea.Ei mă coboară,mă aduc la realitate.Tu spui că nu voi găsi unul mai bun ca tine.Te înşeli.Băieţii vin şi pleacă.Ei rămân aceiaşi.Spui că nimeni nu mă va iubi mai mult ca tine.Te înşeli.Ei mă iubesc de mii de ori mai mult fără să ceară nimic în schimb.

Te întreb...Mă înşel când spun că tu nu suporţi ideea de a mă şti cu ei?Nu.Nu mă înşel.În schimb ei sunt fericiţi când mă ştiu cu tine.Mă înşel când spun că vrei să aleg între tine şi ei?Nu.Nu mă înşel.Dar ei nu mi-ar cere niciodată asta.

Ei sunt cei cu care râd până îmi dau lacrimile.Sunt cei ce se bucură pentru fericirea mea.Ei mă ridică şi-mi dau pumni să îmi revin.Îmi spun cât de oribil arăt când plâng.Sunt cei care se fac de râs doar ca să mă binedispună.Ei îmi acceptă greşelile şi stângăciile.Sunt motivul pentru care suport toate rahaturile.Pentru că ştiu că ei sunt acolo gata să mă ajute dacă ceva merge prost.Şi DA,fac asta fără să ceară nimic în schimb!Nu îţi vine să crezi?Ei bine,asta înseamnă prietenia.Ei sunt prietenii mei...

Da.Sunt mai importanţi.Mai importanţi decât orice iubire adolescentină.

Revin.

2010-04-13T23:30:00.004+03:00

Vreau să urlu.Vreau să urlu până imi sângerează gâtul.Vreau să urlu,să strig,să ţip ca şi când nu există alt sunet cunoscut.Mă îneacă gândul că de mâine nu mai rămâne nimic.De mâine sunt singură.De mâine nu mai are rost să vorbesc.Doar să strig.

Dar nu mă aude nimeni.Nimic.Îţi urlu în ureche şi nu auzi.Nu vrei să auzi.Vorbeşti.Îţi spun să taci.Nu mă bagi în seamă.Îmi arunc palma peste obrazul tău rece.Trece prin el.Nu mă simţi.

Încerc să respir dar ceva mă reţine.Mă zgârie.Mă seacă ideea de a rămâne aici de mâine.Nu vreau asta.Pentru noi.

Vreau să urlu.Să ştie o lume întreagă ce simt.

Dar nu mă aude nimeni.Nimic.

Mă trezesc.Mă strângi in braţe şi mă linişteşti.Îmi săruţi fruntea frământată de griji şi mă destind.Te cuprind cu braţele şi îţi spun "bună dimineaţa".

Azi am totul.Azi nu sunt singură.Azi vorbesc.

Bună dimineaţa şi mâine!

Nimic.Aiurea.

2009-12-18T23:15:00.003+02:00

"-Ai spus ceva?

-A,nu!Nimic.Vorbeam aiurea..."

Nu e vina mea că nu vreau să las totul să treacă.Nu vreau să fie vina mea.Şi totuşi...gata ! Vreau să pară ca mi-a trecut.De azi totul trece.Nu e greu să spui că e bine,că îţi este bine.Mai rău e că nu ştiu ce e în neregulă.Ce trebuie să fie ok şi nu e?Ce lipseşte? Am tot ce îmi trebuie...tot ce ar face un copil să zâmbească.Tot ce l-ar face fericit.Ce nu e la locul lui?O să îmi dau seama,cred.Sau poate odată o să-şi dea altcineva seama ce îmi lipseşte şi o să-mi spună.Pentru că eu chiar nu simt nimic în sensul ăsta..Sau poate că e nevoie de ceva ...extrem.Poate că ceva de genul ăsta te face să îţi deschizi ochii,să te simţi complet.

O să găsesc eu ceva...sau nu.E timp.Teoretic.

Rămâi aici!

2009-10-21T19:09:00.005+03:00

Dă vina pe toamnă,nu pe mine...Vânturile ei iţi încurcă pletele,mâinile mele nu au nicio vină.Hai! Mai fă un pas.Opreşte-te! Muşcă din perdeaua de fulgi.Alungă-i.Au venit prea devreme.Nu îmi place să îţi sărut obrazul rece.Hai sa suflăm în ei,poate pleacă.Dacă nu reuşim,ştii ce ai de făcut...

Să fugim! Hai! Ai curaj? Nu avem nevoie de bani. Doar de noi.

Mi-ai spus că vezi răsăritul în ochii mei..Priveşte mai atent şi ai să vezi şi apusul si marea si toamna, iarna, padurea, viaţa, fericirea, dorinţa, spaima, timiditatea, curajul, ambiţia, poveştile copilăriei tale...Balauri ce odată te speriau acum se sting în ochii mei.Eu îi sting pentru tine.Uite.În loc o să aprind o crăiasă cu ochii căprui.

Vrei apoi nu mai vrei.Mă strigi si taci.Mă prinzi de mână şi-mi faci semn să plec.Nu mai înţeleg.Traieşti sau nu?Priveşte pe fereastră.Nu,nu fereastra aia! Fereastra în care ne găsim contorsionaţi printre vise şi luzii.Ce vezi? Norii de furtună se strâng şi se plimbă de-alungul bulevardului prăfuit.

Uite! Se strânge circul! Pleacă din fereastra noastră.Acum e timpul!Fugi cu mine?Nu? Bine! Plec singură!

Nu mă aştepta.Nu mai vin.

Vă rugăm urcaţi în vagoane!

2009-10-02T21:26:00.004+03:00

"Ne vom trezi şi vom realiza că tot ce avem de la celălalt sunt doar

două vorbe spuse în grabă, dar care rămân in suflet împotriva voinţei noastre .Vom înţelege

că poate există dragoste la prima vedere doar dacă ne

cunoaştem dinainte."

4:00.Soarele nu a răsărit încă.Dar când răsare cu adevărat?

Va mai fi acolo si dacă paginile nu sunt scrise?

Oare dacă nu scriu numele autorului,vei mai şti ceva despre mine?

Dacă şterg tot,amintirea mai rămâne?

"Te voi ierta când îţi voi uita numele." Şi ai privit cu ochii goi.Nu-ţi venea să crezi că ţi-a spus asta.Ai compus un zâmbet din trădare şi ai făcut în aşa fel încât să nu-ţi fi pierdut timpul cu ea degeaba.Tot ţie ţi-a părut rău.Ea nu mai avea nimic de pierdut.A făcut un ultim pas şi te-a privit aşa cum nu a mai făcut-o niciodată.Ţi-ai dat seama că de atunci avea să fie alta.A altcuiva.Degeaba ţi s-a şters zambetul ăla stupid şi ai încercat să o opreşti.Şi-a tras mâna şi tu ai rămas înca odată tâmp în timp ce in staţie se auzea: "Vă rugăm urcaţi în vagoane!".

Puteai să-ţi iei biletul ce avea să-ţi aducă fericirea...dar nu ai făcut-o.Şi nici ea nu a coborât.Nu şi de data asta.

Nu te-a iertat.Nu ţi-a uitat numele.

Revedere

2009-09-15T21:11:00.003+03:00

Îmi trec din nou mâna prin păr ca şi cum aş căuta cuvintele aninate de buclele în nuanţa apusului.
Încă nu mi-a bătut luna în geam aşa că mai am timp să scriu...să îmi scriu.Nu ştiu în ce pot măsura timpul ce a trecut de când nu m-am mai aşezat în faţa micului meu jurnal.Mă gândeam să îl măsor în zâmbete, aşa aş şti cât de fericită am fost.Sau să îl măsor în trenuri?Acelaşi peron l-am lăsat de atâtea ori în urmă, în timp ce trenurile mă duceau pe altele străine doar ca să îmi dau seama că orice s-ar întâmpla mă voi întoarce de unde am plecat.Aş fi vrut odată să îl măsor în picăturile reci de ploaie ce mi-au curăţat pielea de urmele lăsate de atingerea soarelui.Însă cel mai bine l-aş măsura în şoaptele vântului şi cântecul frunzelor.Aşa ştiu exact pentru ce aştept vara cu atâta nerăbdare.
De acum scriu.Îmi beau cafeaua în drum spre şcoală în timp ce-mi caut prin gânduri şi formulez idei.Scriu.Pentru că aşa mă simt mult mai bine.
Am sursele mele de inspiraţie: aburul cafelei şi buclele răvăşite de mâna dornică să scrie,însetată de idei.
Am să scriu.

Departe...

2009-08-08T00:32:00.003+03:00

Marea nu mă mai cheamă la ea.Nu-i mai aud valurile.Nu mă mai liniştesc nisipurile ei.Dar aşteaptă.Undeva,acolo,ea încă mă mai aşteaptă.Nu mă mai strigă ca altădată,dar aşteaptă.
A trecut ceva timp de când am intrat fără frică în apă.Acum nu mai pot. Ii răspund scurt: "nu am chef azi".Nu-i spun că mi-e frică.
Cândva am să încerc din nou.Dar nu acum.Nu încă.Am să văd marea şi am să-i spun cât de dor mi-a fost de ea.Mă va înţelege.Şi eu am înţeles-o.O să stau cu ea până la apus.O să-i las clipa cea mai romantică soarelui,care va veni şi-o va atinge până devin unul.Se va pierde şi el în mare cum am făcut-o eu în trecut,iar dimineaţă va răsări proaspăt şi o va privi o zi întreagă.Va vedea multe mări,multe oceane,dar se va întoarce în marea mea.Şi dacă îmi vei spune că într-o zi s-a pierdut într-o altă mare,n-am să te cred.Acela va fi alt soare,nu al meu.Soarele meu se pierde doar în marea mea,marea lui.În fiecare seară.Şi în fiecare dimineaţă răsare din aceeaşi mare.Ştiu eu.L-am urmărit o zi întreagă.Să nu le faci rău.Rămâi cu marea şi cu soarele tău.Eu le am pe ale mele.

Scrisoare către el

2009-08-05T00:02:00.006+03:00

Stau pe pat.Perna e la locul ei...
Pusă de nu ştiu cine.
Nu mai poartă mirosul tău.
E mai bine.
Pe acelaşi geam privesc cum vântul
Alungă praful strâns în mii de particule
Peste urmele lăsate de tine.
Nu se mai văd.
E mai bine.
Păşesc în aceeaşi direcţie
În care ai păşit ultima oară
Strig.Glasul nu mă ţine.
E mai bine.
Ai privit în urmă.Ai privit prin mine.
N-ai spus nimic.
Nu am plâns.Nu am ştiut.
E mai bine.
Privirea vorbea de la sine.
Spunea sfârşitul poveştii.
Nu m-am opus.
E mai bine.
Am hotărât să accept tot ce vine.
Am fost gata.
Nu a durat mult.
E mai bine.
În fine...
Ne-am spus tot ce aveam de spus.
Nu regretăm.
E mai bine.

Jumătate

2009-08-04T21:55:00.004+03:00

"Mereu te răneşte.Mereu te judecă.

Nu e cine crezi tu că e...

Nu vezi că te distrugi?"

Mintea mea a încercat încă odată să-mi convingă inima,dar ca întotdeauna,nu vrea să asculte.

Ca un copil încăpăţânat,a răspuns cu o voce stinsă:

"El este totul.Este cel ce mă face să zâmbesc.

Fără el mor încet,dar cu el nu pot respira.Tu spui că mă răneşte...

O face.Când nu e lângă mine.

Nu e posibil să înţelegi ce simt.Dragostea şi raţiunea au fost întotdeauna in război.Pentru tine e o prostie,pentru mine e eroism,eroism al încrederii şi al sincerităţii.Tot ce fac e să iubesc.

Sunt mică,dar sunt a lui.Fiecare părticică din mine e a lui.Chiar si distrusă."

O ceartă pe care am auzit-o neîncetat,de când a intrat el în vieţile noastre.Dar niciodată nu am intervenit.Nu pot alege pentru că eu sunt sufletul.Nu pot alege o parte pentru că eu sunt amândouă.Când sunt departe de el,gândesc logic,dar când suntem împreună gândesc cu inima.

Ce cuvinte stupide: dragostea si raţiunea.Două lumi nu pot coexista,dar în mod stupid se completează.

[Inspired by you.]

Alte dorinţe?

2009-08-02T22:17:00.003+03:00

Oare există acel "El" pe care să îl priveşti odată şi să ştii că el e cel lângă care vrei să-ţi petreci fiecare clipă?"El" mai cumpără flori când întârzie sau când greşeste?Îţi trimite mesaje când se simte singur doar ca să se asigure că nu te simţi şi tu la fel?Ascultă melodiile pe care le asculţi tu doar pentru a înţelege versurile şi motivul pentru care le asculţi?Râde la glumele tale şi nu se supară când el e subiectul lor?Te sună la miezul nopţii să-ţi spună să cobori să te vadă pentru că îi e dor de tine?Ştie ce te deranjează şi are grijă să nu te supere?Renunţă la distracţia cu prietenii dacă asta te face să te simţi bine?Îţi spune lucruri frumoase?
Prea multe dorinţe...Prea multe pretenţii.Mă mulţumesc cu înţelegerea şi susţinerea lui.Nu căuta un "El" perfect.Nu vei găsi.Caută-l pe cel potrivit.Cel care face primul pas şi îţi arată că îl interesezi.Cel care nu îţi uită numele şi nu îl deranjează dacă nu-i poţi sta la dispoziţie 24h 7 zile pe săptamână.Acceptă-l pe cel care te iubeşte aşa cum eşti.Nu da cu piciorul unei şanse când se iveşte.Nu asculta părerile celorlalţi când vine vorba de tine.Fii tu însăţi,nu autoarea unei liste stupide de calităţi pe care "El" trebuie să le deţină."El" te va accepta,tu vei face acelaşi lucru?

[Inspired by B.]