Încă una!

Să mai cer o pereche de mâini să îmbrăţişez lumea odată cu tine? Să mai cer o pereche de buze să te sărut o noapte întreagă? Să mai cer o pereche de picioare să ajung la tine de fiecare dată când ai nevoie? Ţi-aş oferi încă o pereche de ochi să vezi câte aş face pentru tine dacă ar fi posibil.




M-ai răvăşit complet şi iremediabil. Şi o spun chiar dacă nu aş avea niciodată curaj să recunosc. Sunt slăbită într-un mod de care nu sunt deloc mândră. Am ajuns un om de care mă feream cu o frică nebună. Un om slab, lipsit de orice voinţă, dependent de altcineva. Şi nu m-ar deranja asta dacă aş şti că nu am nimic de pierdut. Dar am.
Ador să te privesc în fiecare dimineaţă. Să văd cum din ochii tăi abia deschişi îmi clădeşti imaginea. Să fiu prima persoană pe care o vezi. Să îmi oglindesc zâmbetul în privirea ta. Să nu închizi ochii de teamă să nu dispar. Să răsufli uşurat când mă găseşti lângă tine.
Vreau mai mult şi mai mult. Vreau mai mult din tine şi îţi dau totul. Vreau mai mult astăzi. Vreau mai mult pentru totdeauna. Te vreau. "Te am şi te mai vreau.". Vreau să-mi spui mereu "încă puţin" când mi-e dor de tine. Vreau să am siguranţa că va exista o "data viitoare". Vreau să te sărut mereu ca ultima dată.
Sunt o catastrofă. Sunt o furtună de vise şi sentimente din ce în ce mai distrugătoare. Şi promit că o să mă străduiesc să le controlez. Dar nu acum. Acum vreau să mă bucur de noua nebunie ce-mi inundă simţurile. Vreau să învăţ să fiu omul ăsta nou, slab, dependent. Pentru că omul ăsta e mai fericit ca niciodată şi nu simte nevoia să explice nimănui de ce. Tu ştii deja. Ei ştiu deja. E tot ce contează.

*My one and only!*