Nimic.Aiurea.

"-Ai spus ceva?

-A,nu!Nimic.Vorbeam aiurea..."

  Nu e vina mea că nu vreau să las totul să treacă.Nu vreau să fie vina mea.Şi totuşi...gata ! Vreau să pară ca mi-a trecut.De azi totul trece.Nu e greu să spui că e bine,că îţi este bine.Mai rău e că nu ştiu ce e în neregulă.Ce trebuie să fie ok şi nu e?Ce lipseşte? Am tot ce îmi trebuie...tot ce ar face un copil să zâmbească.Tot ce l-ar face fericit.Ce nu e la locul lui?O să îmi dau seama,cred.Sau poate odată o să-şi dea altcineva seama ce îmi lipseşte şi o să-mi spună.Pentru că eu chiar nu simt nimic în sensul ăsta..Sau poate că e nevoie de ceva ...extrem.Poate că ceva de genul ăsta te face să îţi deschizi ochii,să te simţi complet.

  O să găsesc eu ceva...sau nu.E timp.Teoretic.

Rămâi aici!

  Dă vina pe toamnă,nu pe mine...Vânturile ei iţi încurcă pletele,mâinile mele nu au nicio vină.Hai! Mai fă un pas.Opreşte-te! Muşcă din perdeaua de fulgi.Alungă-i.Au venit prea devreme.Nu îmi place să îţi sărut obrazul rece.Hai sa suflăm în ei,poate pleacă.Dacă nu reuşim,ştii ce ai de făcut...

Să fugim! Hai! Ai curaj? Nu avem nevoie de bani. Doar de noi.

Mi-ai spus că vezi răsăritul în ochii mei..Priveşte mai atent şi ai să vezi şi apusul si marea si toamna, iarna, padurea, viaţa, fericirea, dorinţa, spaima, timiditatea, curajul, ambiţia, poveştile copilăriei tale...Balauri ce odată te speriau acum se sting în ochii mei.Eu îi sting pentru tine.Uite.În loc o să aprind o crăiasă cu ochii căprui.

Vrei apoi nu mai vrei.Mă strigi si taci.Mă prinzi de mână şi-mi faci semn să plec.Nu mai înţeleg.Traieşti sau nu?Priveşte pe fereastră.Nu,nu fereastra aia! Fereastra în care ne găsim contorsionaţi printre vise şi luzii.Ce vezi? Norii de furtună se strâng şi se plimbă de-alungul bulevardului prăfuit.

Uite! Se strânge circul! Pleacă din fereastra noastră.Acum e timpul!Fugi cu mine?Nu? Bine! Plec singură!

Nu mă aştepta.Nu mai vin.

Vă rugăm urcaţi în vagoane!

"Ne vom trezi şi vom realiza că tot ce avem de la celălalt sunt doar

două vorbe spuse în grabă, dar care rămân in suflet împotriva voinţei noastre .Vom înţelege

că poate există dragoste la prima vedere doar dacă ne 

cunoaştem dinainte."

4:00.Soarele nu a răsărit încă.Dar când răsare cu adevărat?

Va mai fi acolo si dacă paginile nu sunt scrise?

Oare dacă nu scriu numele autorului,vei mai şti ceva despre mine?

Dacă şterg tot,amintirea mai rămâne?

"Te voi ierta când îţi voi uita numele." Şi ai privit cu ochii goi.Nu-ţi venea să crezi că ţi-a spus asta.Ai compus un zâmbet din trădare şi ai făcut în aşa fel încât să nu-ţi fi pierdut timpul cu ea degeaba.Tot ţie ţi-a părut rău.Ea nu mai avea nimic de pierdut.A făcut un ultim pas şi te-a privit aşa cum nu a mai făcut-o niciodată.Ţi-ai dat seama că de atunci avea să fie alta.A altcuiva.Degeaba ţi s-a şters zambetul ăla stupid şi ai încercat să o opreşti.Şi-a tras mâna şi tu ai rămas înca odată tâmp în timp ce in staţie se auzea: "Vă rugăm urcaţi în vagoane!".

Puteai să-ţi iei biletul ce avea să-ţi aducă fericirea...dar nu ai făcut-o.Şi nici ea nu a coborât.Nu şi de data asta.

Nu te-a iertat.Nu ţi-a uitat numele.

Revedere

Îmi trec din nou mâna prin păr ca şi cum aş căuta cuvintele aninate de buclele în nuanţa apusului.
Încă nu mi-a bătut luna în geam aşa că mai am timp să scriu...să îmi scriu.Nu ştiu în ce pot măsura timpul ce a trecut de când nu m-am mai aşezat în faţa micului meu jurnal.Mă gândeam să îl măsor în zâmbete, aşa aş şti cât de fericită am fost.Sau să îl măsor în trenuri?Acelaşi peron l-am lăsat de atâtea ori în urmă, în timp ce trenurile mă duceau pe altele străine doar ca să îmi dau seama că orice s-ar întâmpla mă voi întoarce de unde am plecat.Aş fi vrut odată să îl măsor în picăturile reci de ploaie ce mi-au curăţat pielea de urmele lăsate de atingerea soarelui.Însă cel mai bine l-aş măsura în şoaptele vântului şi cântecul frunzelor.Aşa ştiu exact pentru ce aştept vara cu atâta nerăbdare.
De acum scriu.Îmi beau cafeaua în drum spre şcoală în timp ce-mi caut prin gânduri şi formulez idei.Scriu.Pentru că aşa mă simt mult mai bine.
Am sursele mele de inspiraţie: aburul cafelei şi buclele răvăşite de mâna dornică să scrie,însetată de idei.
Am să scriu.

Departe...

Marea nu mă mai cheamă la ea.Nu-i mai aud valurile.Nu mă mai liniştesc nisipurile ei.Dar aşteaptă.Undeva,acolo,ea încă mă mai aşteaptă.Nu mă mai strigă ca altădată,dar aşteaptă.
A trecut ceva timp de când am intrat fără frică în apă.Acum nu mai pot. Ii răspund scurt: "nu am chef azi".Nu-i spun că mi-e frică.
Cândva am să încerc din nou.Dar nu acum.Nu încă.Am să văd marea şi am să-i spun cât de dor mi-a fost de ea.Mă va înţelege.Şi eu am înţeles-o.O să stau cu ea până la apus.O să-i las clipa cea mai romantică soarelui,care va veni şi-o va atinge până devin unul.Se va pierde şi el în mare cum am făcut-o eu în trecut,iar dimineaţă va răsări proaspăt şi o va privi o zi întreagă.Va vedea multe mări,multe oceane,dar se va întoarce în marea mea.Şi dacă îmi vei spune că într-o zi s-a pierdut într-o altă mare,n-am să te cred.Acela va fi alt soare,nu al meu.Soarele meu se pierde doar în marea mea,marea lui.În fiecare seară.Şi în fiecare dimineaţă răsare din aceeaşi mare.Ştiu eu.L-am urmărit o zi întreagă.Să nu le faci rău.Rămâi cu marea şi cu soarele tău.Eu le am pe ale mele.

Scrisoare către el

Stau pe pat.Perna e la locul ei...
Pusă de nu ştiu cine.
Nu mai poartă mirosul tău.
E mai bine.
Pe acelaşi geam privesc cum vântul
Alungă praful strâns în mii de particule
Peste urmele lăsate de tine.
Nu se mai văd.
E mai bine.
Păşesc în aceeaşi direcţie
În care ai păşit ultima oară
Strig.Glasul nu mă ţine.
E mai bine.
Ai privit în urmă.Ai privit prin mine.
N-ai spus nimic.
Nu am plâns.Nu am ştiut.
E mai bine.
Privirea vorbea de la sine.
Spunea sfârşitul poveştii.
Nu m-am opus.
E mai bine.
Am hotărât să accept tot ce vine.
Am fost gata.
Nu a durat mult.
E mai bine.
În fine...
Ne-am spus tot ce aveam de spus.
Nu regretăm.
E mai bine.

Jumătate

"Mereu te răneşte.Mereu te judecă.

Nu e cine crezi tu că e...

Nu vezi că te distrugi?"

Mintea mea a încercat încă odată să-mi convingă inima,dar ca întotdeauna,nu vrea să asculte.

Ca un copil încăpăţânat,a răspuns cu o voce stinsă:

"El este totul.Este cel ce mă face să zâmbesc.

Fără el mor încet,dar cu el nu pot respira.Tu spui că mă răneşte...

O face.Când nu e lângă mine.

Nu e posibil să înţelegi ce simt.Dragostea şi raţiunea au fost întotdeauna in război.Pentru tine e o prostie,pentru mine e eroism,eroism al încrederii şi al sincerităţii.Tot ce fac e să iubesc.

Sunt mică,dar sunt a lui.Fiecare părticică din mine e a lui.Chiar si distrusă."

O ceartă pe care am auzit-o neîncetat,de când a intrat el în vieţile noastre.Dar niciodată nu am intervenit.Nu pot alege pentru că eu sunt sufletul.Nu pot alege o parte pentru că eu sunt amândouă.Când sunt departe de el,gândesc logic,dar când suntem împreună gândesc cu inima.

Ce cuvinte stupide: dragostea si raţiunea.Două lumi nu pot coexista,dar în mod stupid se completează.

[Inspired by you.]

Alte dorinţe?

Oare există acel "El" pe care să îl priveşti odată şi să ştii că el e cel lângă care vrei să-ţi petreci fiecare clipă?"El" mai cumpără flori când întârzie sau când greşeste?Îţi trimite mesaje când se simte singur doar ca să se asigure că nu te simţi şi tu la fel?Ascultă melodiile pe care le asculţi tu doar pentru a înţelege versurile şi motivul pentru care le asculţi?Râde la glumele tale şi nu se supară când el e subiectul lor?Te sună la miezul nopţii să-ţi spună să cobori să te vadă pentru că îi e dor de tine?Ştie ce te deranjează şi are grijă să nu te supere?Renunţă la distracţia cu prietenii dacă asta te face să te simţi bine?Îţi spune lucruri frumoase?
Prea multe dorinţe...Prea multe pretenţii.Mă mulţumesc cu înţelegerea şi susţinerea lui.Nu căuta un "El" perfect.Nu vei găsi.Caută-l pe cel potrivit.Cel care face primul pas şi îţi arată că îl interesezi.Cel care nu îţi uită numele şi nu îl deranjează dacă nu-i poţi sta la dispoziţie 24h 7 zile pe săptamână.Acceptă-l pe cel care te iubeşte aşa cum eşti.Nu da cu piciorul unei şanse când se iveşte.Nu asculta părerile celorlalţi când vine vorba de tine.Fii tu însăţi,nu autoarea unei liste stupide de calităţi pe care "El" trebuie să le deţină."El" te va accepta,tu vei face acelaşi lucru?

[Inspired by B.]